In contrast cu sensul calamburului generat de "patentul" propriei semnaturi de artist - Apasat, asumat cu umorul propriu Olteniei natale -, Alexandru Pasat este unul dintre artistii cu cea mai evanescenta, eleganta si delicata "impostatie" la nivelul operei concrete.
Identitatea de sculptor conferita de studiile incheiate la Cluj in 1980, asociata in imaginarul comun volumetriei pregnante si monumentalului masiv, cunoaste in cazul sau o particulara exceptie, mai ales in spatiul artistic romanesc, care il singularizeaza prin originalitate.
Laurii celor doua editii ale Bienalei Internationale de sculptura "Dantesca" de la Ravenna, "culesi" in anii '80, i-au conferit in deceniul care a urmat necesarul aplomb in asumarea unor expozitii personale in teritoriile cu cea mai mare dinamica in zona contemporana a artelor plastice: Statele Unite si Germania.
Receptiv si sensibil la schimbarile produse pe coordonatele structurale ale genurilor artelor vizuale din spatiul occidental, Alexandru Pasat a inteles degraba ca sculptura, ca gen major al artelor, a depasit ipostazele simili-academice, vag atinse de contagiuni moderniste, cunoscute ca modele in anii de formare ancorati fatalmente la Cluj, intr-o traditie nefericit impermeabila. De aceea, opera sa se impregneaza treptat de o noua intelegere a obiectului sculptural si a contextului in care acesta trebuie sa "functioneze".
Pe fondul unui talent genuin si al unei permanente contextualizari a propriilor optiuni, Alexandru Pasat transleaza dinspre sculptura - care ramane totusi filonul sau principal, cu lemnul ca material preferat -, spre alte zone omologate de parcursul artelor in ultimele decenii ale secolului XX. Astfel, sculpturile sale se inseriaza in rafinate instalatii a caror "voce" personala o da preferinta pentru o anume configurare in cheie grafica a formelor, pentru o dialectica combinata a l