EXPLOATAREA DE SULF ● Salutări din epoca marilor realizări comuniste!
A avut mii de angajaţi şi a aprovizionat cu sulf toată siderurgia românească. Exploatarea din Călimani e azi doar o durere de cap pentru ecologişti.
Întîi e bariera, apoi orăşelul fantomatic, cu case şi birouri, spînzurat în singurătate. În dreapta – Negoiul Călimanilor. De la barieră, îi vezi doar vîrful chelios, din care se porneşte un fel de rîpă gălbejită. După cîţiva paşi ajungi la hău. Negoiul e un munte doar de departe. De aproape, e o imagine extraterestră. Cu ochii holbaţi în decupajul făcut din ideea fostei mari academiciene şi chimiste a ţării, îţi scapă doar un tembel: "Parcă ne uităm la National Geographic!".
Rămăşiţele fostei exploatări de sulf par o glumă proastă, aruncată în Parcul Naţional Călimani.
Şi te freci la ochi, pentru că pînă acolo ai urcat prin Bucovina veselă şi harnică.
Iar cînd satele s-au terminat, a rămas doar pădurea şi pîrîul Neagra Şarului, cu apă galben-roşiatică.
PÎRÎUL STERP. "În apa asta nu găseai nici măcar o broască, pe vremea cînd se exploata sulf. Acum parcă a început să-şi revină", ne explică inginerul Basarab Bîrlădeanu, şeful Parcului Naţional Călimani.
Şi totuşi, nimic nu te pregăteşte pentru ce a mai rămas din Negoiu.
Muntele a fost decupat în trepte, de sus în jos. Jumătate din el a fost înghiţită de excavatoare. "Caria" e atît de mare, că-ţi trebuie mai multe perechi de ochi ca s-o cuprinzi. Treptele făcute în munte te păcălesc. Par cît o cărăruie, dar acolo încăpeau două Belazuri, unul lîngă altul.
Din furnicarul de oameni şi maşini care se învîrteau acum aproape 40 de ani prin zonă n-a mai rămas decît un pustiu, unde şi ierbii îi e teamă să crească, unde şi metalul e mîncat de rămăşiţele de sulf şi de substanţele folosite la prelucrarea lui.
"Iniţial, se plăn
