Trei raspunsuri de la Mitos Micleusanu Unul dintre capitolele romanului Kasa poporului se intituleaza "Strigatul". V-a inspirat in vreun fel celebrul tablou, cu acelasi nume, al lui Edvard Munch? Capitolul "Strigatul" trebuia initial sa fie o carte separata (poate va fi, nu stiu inca)... Evident, putem vorbi despre transpunerea in scris a tabloului lui Munch, sau transpunerea in pinza a unui text sau, de ce nu, transpunerea in sculptura a unui poem. Am pomenit numele lui Munch in capitolul "Strigatul", pentru cei care nu ar fi facut conexiunea de la sine si pentru a accentua efectul "vizual - textual". Venind din pictura, fiindca m-am dezvoltat la inceput ca pictor, de cele mai multe ori imaginea este punctul meu de pornire pentru un text. Iar procesul scriiturii este, la rindul sau, pentru mine un generator de imagini. Asa lucrurile se sustin reciproc si ma ajuta sa ies mai usor din anumite incurcaturi, cind nu gasesc o rezolvare sau alta in text. In cele din urma, "Strigatul" este un capitol prin care am accentuat neputinta noastra de a mai spune ceva in anumite situatii. Neputinta de a mai gasi vreo explicatie, de a gasi rostul, sau forta pentru a continua... Cu alte cuvinte, este vorba despre paroxistica izbucnire de revolta in fata nebuniei existentiale. In Insuportabila usuratate a fiintei, Milan Kundera, citindu-l pe "Marele Maestru al gnozei din secolul al doilea", Valentin, care spunea ca Iisus "minca, bea, dar nu defeca", ajunge la concluzia: "cacatul e o problema teologica mai dificila decit raul". Este "fecalosofia" doar o parodie a "filosofiei comuniste"? Capitolul "Fecalosofia" nu este o parodie a filosofiei comuniste, este o parodie a filosofiei in general, fiindca eu pornesc de la acel "invirtit in jurul cozii" pe care il adoram si il practicam cu "dibacie" chiar daca intelegem ca nu duce nicaieri. De fapt, anume "nicaieri-ul" este ceea ce ne provoaca