Istoria dormitului in doi nu poate decat sa ne inflacareze imaginatia. Cunostiintele pe care avem despre obiceiurile stramosilor nostri sunt de cele mai multe ori lasate in piatra si pamant, lasand mult loc interpretarii.
Creierul de Cromagnon asocia dormitul cu un pat de frunze uscate sau cu lespezi de piatra. De la paturi din crengi si asternuturi din piei de animale, paturi din lemn sau paturi somptuase s-a ajuns la scufie si camasa sau asternuturi din matase si saltelele din apa. Sau cel putin asa ne putem imagina ca au evoluat lucrurile.
Poligamia cavernelor
In Cromagnon, stramoasele nostre dormeau alaturi de masculul preferat doar in "perioada de rut". Domnii cavernelor, fiind poligami, este foarte usor de presupus ca isi imparteau locul de dormit cu multe domnisoare, spune Gerard Leleu in "Arta de a dormi in doi".
Trei milioane de ani mai tarziu, trecand prin homo abilis, homo erectus si homo sapiens, creierul si-a marit volumul de la 500 la 1.500 de centimetri cubi. Mai mult, 800 de centimetri cubi este volumul maxim pe care il poate ingadui bazinul femeii si tot acesta este cel la care ajungea craniul unui copil homo habilis, acum 1,5 milioane de ani.
De la acest moment, de la care copilul trebuia sa se nasca inainte ca volumul craniului sa depaseasca valoarea mentionata, lucrurile se schimba. Copilul se nastea imatur, si astfel trebuia salvat de natura. Au aparut dragostea si cuplul.
"Accouplement" si dormitul in doi
In urma cu mai mult de 20.000 de ani, homo sapiens sapiens, la fel ca si noi, au dezvoltat obiceiuri mai rafinate. Putem sa ne imaginam ca aveau paturi din crengi si asternuturi din piei de animale. Este posibil sa fi dormit impreuna, deoarece in acea vreme poligamia incepuse sa dispara si sa fie inlocuita cu viata in cuplu.
Gravurile care reproducea
