Copiii de la ţară au schimbat pixurile şi caietele cu sapa şi coasa. Vacanţa de vară a multora dintre copiii vasluieni se consumă pe cîmp, alături de părinţi şi bunici.
Copiii de la ţară au schimbat pixurile şi caietele cu sapa şi coasa. Vacanţa de vară a multora dintre copiii vasluieni se consumă pe cîmp, alături de părinţi şi bunici. Au văzut munţii şi marea doar în cărţi sau la televizor. Nu se plîng, dar şi-ar dori ca într-o bună zi să se scalde cu picioarele în marea albastră, pentru că de bălţile satelor s-au săturat.
Cît e vara de lungă, în judeţul Vaslui, sute de copii îşi petrec vacanţa sub soarele arzător, la prăşit, cu vaca sau cu oile la păscut. Aşa e de cînd lumea, spun ei. Jocurile lor sînt puţine şi neînsemnate pentru un copil crescut la oraş: prind fluturi moi şi rădăşti toropite de căldură, se urcă în copaci şi se dau huţa pe crengi sau îşi fac coroniţe din florile albastre ale cîmpului. Abia au aşteptat vacanţa mare, chiar dacă pentru ei vacanţa înseamnă muncă. Spun că măcar acum nu trebuie să şi înveţe, să şi muncească. Acum doar muncesc cot la cot cu cei mari, de dimineaţă pînă seara.
Florin are 16 ani şi este dintr-un sat de lîngă Dăneşti. Învaţă la un liceu din Vaslui. De cînd a început vacanţa, paşte vacile alături de tatăl său. L-am găsit pe cîmp, în miezul zilei, cînd aerul e irespirabil, iar soarele arde nemilos. E obosit. Stă culcat în iarba înaltă, prăfuită. Gîndurile îl năpădesc ca pe un om mare. “Ce să fac?! Cu vacile. Sînt în vacanţă. Îmi ajut familia. M-am obişnuit cu munca. Aici m-am născut, aici am crescut. Îmi place. E greu în agricultură, dar dacă nu munceşti, nu mănînci. Eu strîng bani pentru cînd o începe şcoala. Să am de buzunar, că la oraş sînt pretenţii mari. Iau 200.000 de lei pe zi, plus ce îmi dă lumea de mîncare. Nu e mult, dar nici puţin. Cînd mă plictisesc, vorbesc cu vacile. Ele spun de-
