Isla del Encanto
"Rom de capsuni cu suc de fructul pasiunii!" Ridic mirata din sprancene si accept oarecum distrata sugestia sefului de sala. Oare chiar asta sa fie bautura care mi se potriveste cel mai bine, la ora 4 dupa-masa, pe caldura asta inabusitoare? Cand primesc paharul, inteleg ca fusesem ghicita cum nu se poate mai bine: dulce, tare, imbietoare, aromata, rece si clocotitoare in acelasi timp, bautura asta imi atata toate simturile si ma trage, parca, in toate directiile. O explozie de senzatii, ca un preludiu colorat la cele cateva zile pe care aveam sa le petrec in Isla del Encanto (Insula Incantarii). Impresii dintre cele mai ciudate urmau sa ma copleseasca navalnic la tot pasul, in ritmuri debordante de salsa, care rasuna de pretutindeni.
In timp ce imi savurez cocktailul sub un umbrar imens, afara incepe sa toarne cu galeata. Desi nu suntem inca in sezonul uraganelor, cate o furtuna tropicala matura totul in cale, pret de cateva ore, in fiecare zi. Colorati, galagiosi, si mai cu seama mereu veseli, localnicii se trag sub cate un acoperis improvizat, si cu ajutorul vreunui aparat hodorogit de radio incep fiesta. Se canta, se danseaza, se vorbeste repede si la cote inalte. De la domnii eleganti, care poarta cu mandrie costume deschise la culoare si palarii cu boruri largi pe cap, la fetele care isi etaleaza pielea aramie in rochii fanteziste, si pana la tinerii care au adoptat moda cea mai comoda si adecvata capriciilor vremii pantaloni scurti si slapi toata lumea pare ca se simte bine laolalta. Sunt urmasii atator combinatii etnice, incat nimeni nu se mai sinchiseste daca vecinul de peste drum sau partenerul de salsa este alb, masliniu sau negru. Singurul lucru care pare sa conteze: pofta de viata, de altfel, de-a dreptul contagioasa.
De-a lungul secolelor, prin Puerto Rico s-au perindat atatea natii, incat nimeni nu mai stie exact
