singura femeie din "Rugul Aprins"

Intreaga biografie a Olgai Greceanu pare sa fi fost scrisa doar din taceri, din contorsiuni si renuntari dramatice, greu de povestit. Discreta si aristocrata, a fost prima in toate: singura femeie acceptata in grupul ortodox crestin "Rugul Aprins", singura femeie care a primit ingaduinta scrisa a patriarhilor Nicodim si Iustinian de a predica la amvon, in oricare biserica din tara. Ea a pictat frescele de la Patriarhie si tot ea a intruchipat mozaicurile superbe de la biserica Antim. Din sutele de manuscrise, parte confiscate si distruse de comunisti, s-au pastrat cateva farame fara egal: "Monahi zugravi, monahi de subtire", o monografie (unica in lume), despre "femei pictore necunoscute", si un dictionar crestin in opt volume, nepublicat nici in zilele noastre.

Celebra, frumoasa si plina de talent, artista recunoscuta si doamna de companie a Reginei Maria, avea Bucurestiul interbelic asternut admirativ la picioarele ei. Steinhardt o pomeneste in "Jurnalul fericirii", Petru Comarnescu o aseamana cu Elena Vacarescu si Martha Bibescu, iar Cella Delavrancea o evoca admirativ ca pe o mare doamna a culturii romanesti. Prietena cu marii pictori ai vremii, Cecilia Storck si Tonitza, expunea ea insasi in marile orase ale Europei, iar la New York era invitata personala a presedintelui Roosvelt. Pana sa ajunga la Locurile Sfinte si, apoi, sa intalneasca pe monahii "Rugului Aprins", cu adanca lor filozofie teologica a "rugaciunii inimii", se credea cetatean al lumii, om liber si fara prejudecati. Apoi, ca o iluminare, a decis sa se retraga in ascunzisul atelierului, pentru a se ruga lui Dumnezeu in desene si culori, asa cum o indemna duhovnicul ei, Sofian Boghiu de la Antim, alaturi de care a pictat zeci de biserici. Abia implinise 50 de ani, cand a renuntat la toate (inclusiv la o avere fabuloasa), pentru pictura si pentru Hri