Actriţa, renumită pentru rolul din „Darclée“, este comemorată în comuna natală, cea mai înaltă aşezare din ţară.

1 /.

Din pragul bisericii din Fundata, veche de aproape două secole, se zăreşte culmea unde a văzut, pe 7 mai 1933, lumina zilei o mare artistă: Silvia Popovici. Cu chipul ei de zeiţă, părea zămislită din spuma mării, când de fapt, iată, izbucnise la fel de inefabilă din măruntaiele muntelui, aici între Piatra Craiului şi Bucegi, în cea mai înaltă aşezare din ţară (1.400 m). Înfiată de familia Popovici, a plecat la Bucureşti părăsind aceste tărâmuri de vis, pe care le-a păstrat însă în suflet şi în trăsăturile caracterului ei de luptătoare moştenit de la oamenii muntelui.

Cu fruntea spre ceruri

Acum, după ce a trecut în nefiinţă lăsându-ne în patrimoniu o vastă operă de creaţie scenică şi cinematografică, artista s-a întors acasă. După 75 de ani de la naştere şi 15 de la moarte (16 septembrie 1993), Fundaţia culturală care-i poartă numele şi Fundaţia „Fiii şi prietenii satului“ din Fundata (preşedinte - academicianul Boş) au aşezat pe clădirea primăriei un basorelief care aminteşte profilul de domniţă al actriţei cu părul unduit şi fruntea înălţată spre ceruri. Lucrarea aparţine sculptorului braşovean Nicolae Daicu.

Între clasicism şi modernitate

Au evocat-o pe Silvia Popovici regizorii Horea Popescu şi Dan Puican, actriţa Irina Petrescu (din partea UCIN) şi subsemnata. Au trimis scrisori de celebrare regizorii Andrei Şerban şi David Esrig, rememorând episoade încordate din biografia artistei.

În galeria marilor artişti în care o plasează spectaculoasa şi valoroasa ei carieră, Silvia Popovici reprezintă o uimitoare combinaţie de clasicism şi modernitate. Prin darurile naturale: înfăţişare, glas, ţinută, era recomandată rolurilor din marele repertoriu, de la antici la Shakespe