“Be in Belgrade” a fost chemarea şi aproape 400 de jurnalişti din întreaga lume s-au conformat. Au venit la Belgrad să-şi discute problemele. Şi au descoperit un oraş mustind deviaţă.
“Be in Belgrade” a fost chemarea şi aproape 400 de jurnalişti din întreaga lume s-au conformat. Au venit la Belgrad să-şi discute problemele. Şi au descoperit un oraş mustind deviaţă.
Să organizezi tu, ţară atît de greu încercată de războaie, atît de micşorată, ca urmare a intereselor altora, atît de privată de devize şi deseori supusă embargourilor, Eurovisionul şi nimeni să nu se plîngă, apoi congresul greilor presei mondiale şi toţi să te laude şi să-ţi pregăteşti deja Universiada 2009 e semn de dîrzenie. Tipică sîrbilor. Şi cum Belgradul este capitala lor, cum altfel poate fi acest oraş decît un exemplu de rezistenţă în timp, o pasăre Phoenix care renaşte din propria-i cenuşă? Şi care, pe drept cuvînt, după un mileniu de istorie agitată şi dificilă, a fost nominalizat recent drept “Oraşul Viitorului în Sudul Europei”.
Am fost la Belgrad cu treabă, la congresul mondial al Institutului Internaţional de Presă (IPI), şi am descoperit, mai mult din autocarele care transportau delegaţiile dintr-o parte în alta a urbei, în funcţie de eveniment, un oraş ambiţios, care a ştiut să şteargă urmele războaielor şi şi-a propus ca laitmotiv reconstrucţia. Este unul dintre cele mai vechi oraşe ale Europei, cu o istorie care se întinde pe circa 7.000 de ani, dar a fost atît de distrus de-a lungul veacurilor, încît nu ştiu cum de le mai ştie şirul.
LA CONFLUENŢĂ. Centru economic al Serbiei, dar şi capitala culturii sîrbe, a educaţiei şi a ştiinţelor, construit la confluenţa dintre două fluvii, Sava şi Dunărea, impresionează turiştii în primul rînd cu verdeaţa omniprezentă. Cu parcurile şi părculeţele amenajate la tot pasul, cu aerul său respirabil, în ciu
