Unde se duc dinozaurii politici cand se duc? Cum istoria erei postglaciar-comuniste nu a consemnat alte cazuri de disparitie in afara deceselor naturale, e greu de raspuns la o astfel de intrebare.
Unde se duce Ion Iliescu daca se duce? Ce va face singurul politician de cariera al Romaniei daca nu va mai candida pentru nici o demnitate publica? Se va ocupa de proiectele personale, spunea fostul multipresedinte, probabil de cele din sfera ecologismului, ca doar e calificat, de la dragostea pentru fauna - mai, animalule! - pana la preocuparile pentru lupta cu incalzirea globala.
„Ma gandesc foarte serios sa nu mai candidez“, se confesa duminica Cotidianului Ion Iliescu, adanc in inima lovit de sistemul asta electoral pacatos, care il impinge sa faca politica si campanie doar intr-un colt de judet, acolo, in colegiul lui.
Publicitate
Pe urma, cica, ar mai fi si varsta, ca vine acus aniversarea 80. Sa presupunem ca scenariul privind intentia de retragere se bazeaza pe o decizie irevocabila. Daca asa vor sta lucrurile, ar fi primele alegeri fara Ion Iliescu. Urale si ovatii razbat dinspre dusmanii de o viata ai multipresedintelui. Indemnul golanilor din Piata Universitatii - „Iliescu, du-te acasa...“ - s-ar implini dupa fix 18 ani.
Bucuria e prea putin justificata. Daca scenariul ar fi dus pana la capat, Iliescu n-ar disparea pentru ca sistemul politic si mecanismele civic-democratice au devenit atat de eficiente si de moderne incat l-au ejectat. Nu, Ion Iliescu ar pleca fiindca asa vrea el! N-ar fi nici un castig pentru reformarea clasei politice, cum ar zice vorbetii gargaragii in fata oglinzii.
Ar disparea un politician de profesie - cu pacatele si cu defectele lui imense - si i-ar supravietui oportunistii, impostorii si apucatorii. Ar exista, e drept, cateva castiguri prin ascunderea lui Ion Iliescu in spat
