Franta s-a pregatit multa vreme pentru preluarea presedintiei Uniunii Europene. Spectacolul oferit cu aceasta ocazie a fost grandios, cu un Tour Eiffel imbracat in culorile Uniunii, cu presedintele francez prezent la postul de televiziune France 3, cu un ghid al presedintiei franceze elaborat cu migala cu mai multa vreme in urma, astfel ca Jacques Barrot figureaza ca si comisar la transport, cu o scurta introducere in acest domeniu, desi intre timp portofoliul acesta fusese trecut colegului sau italian iar Barrot fusese deja confirmat de Parlamentul European drept comisar pe justitie si afaceri interne.
O intrare mai potrivita pentru o alegere de presedinte si nu pentru o presedintie prin rotatie de 6 luni. Dar aceste pregatiri ale Frantei au avut menirea sa transmita un mesaj puternic privind angajarea europeana totala a presedintelui Sarkozy, dorinta de a demonstra ca Franta este motorul Uniunii, cu un plan extrem de ambitios pentru aceste sase luni. Franta a fost practic alaturi de presedintia slovena in dosarele pe care aceasta le-a manageriat si care urmeaza sa se definitiveze in urmatoarele luni.
A elaborat strategii de lucru impreuna cu Republica Ceha si Suedia, urmatoarele doua tari care vor avea presedintia UE. Evident, Franta se pregatise pentru o Uniune Europeana care sa functioneze de la 1 ianuarie 2009 pe baza Tratatului de la Lisabona, la a carui elaborare muncise mult si pe care presedintele Sarkozy il prezentase ca fiind instrumentul cel mai potrivit pentru asigurarea functionarii unei Uniuni cu 27 de membri si asigurand premisele institutionale ale largirii.
Nu stiu ce-o fi fost in sufletul si mintea presedintelui francez la aflarea rezultatului votului irlandez, dar liniste sigur nu. In locul unui mandat scurt (sase luni, devenite cinci, daca tinem cont de perioada de vacanta de vara), dar care putea fi spectaculos
