“Multe dintre masurile prezentate inainte de aderare drept pasi decisivi in lupta impotriva coruptiei au fost in mod deliberat blocate sau abandonate imediat dupa aceea atit de catre Parlament cit si de guvern. Practic toate investigatiile judiciare avind ca obiect cazuri de mare coruptie au fost intre timp abandonate, foarte probabil in mod definitiv”. Iata doar citeva dintre motivele pentru care procurorul belgian Willem de Pauw, un vechi expert in materie al Uniunii Europene, din al carui raport confidential ajuns in posesia prestigiosului saptaminal britanic The Economist a fost extras si citatul de mai sus, conchide ca “in loc sa faca progrese in lupta impotriva coruptiei, Romania regreseaza pe toate fronturile, iar in ritmul actual ne vom intoarce la situatia din 2003”.

Raportul cu pricina a fost redactat la mijlocul lunii noiembrie 2007 si a fost inaintat ca atare Comisiei Europene. Dar, pentru ca nu sintem in 2003 si nici macar in 2005 sau 2006, aceasta analiza extrem de dura la adresa Bucurestiului a fost cosmetizata la Bruxelles, doar sintem si noi membri in UE din 2007, nu-i asa !? si, pe de alta parte, a fost departe de a stirni in tara o furtuna mediatica si politica asa cum s-ar fi intimplat cu siguranta cu citiva ani in urma.

De pilda, in raportul oficial de monitorizare pe justitie al Comisiei Europene, desi se preciza faptul ca “in arii cheie precum lupta impotriva coruptiei la nivel inalt nu pot fi consemnate rezultate convingatoare” se vorbea inainte, impaciuitor, despre eforturile Romaniei “de a remedia slabiciuni care altfel ar fi prevenit aplicarea legilor, politicilor si programelor Uniunii Europene”. Tonul precaut si bine periat contrasteaza in mod evident cu cel al rapoartelor de monitorizare semnficativ mai critice redactate inainte de aderare si exprima pina la urma o realitate de facto. E complicat sa critici dur un