A fost o vreme cînd PSD, indiferent că s-a chemat altfel (FSN sau PDSR), trecea şi, pe drept cuvînt, drept partidul cel mai centralizat din România.

Vineri, 27 iunie 2008, Comitetul Executiv al PSD, reunit pe litoral, a decis sancţionarea organizaţiilor judeţene care au obţinut la scrutinul local din iunie 2008 un procentaj sub 20%. De precizat că s-a decis dizolvarea birourilor permanente atît în cazul organizaţiilor ai căror lideri şi-au dat demisia de onoare (Mureş, Neamţ, Arad, Alba şi Giurgiu), cît şi în cazul celor ai căror lideri au refuzat s-o facă (Braşov, Cluj şi Bihor). În actualul context politic, decizia Comitetului Executiv Naţional nu e singulară. Alte trei formaţiuni (PNL, PD-L, UDMR), deşi cu scoruri satisfăcătoare, au decis sancţionarea organizaţiilor cu procentaje slabe. La ora actuală, toate cele trei partide duduie din plin în vederea parlamentarelor din toamnă. În cazul PSD, situaţia a fost net diferită.

Decizia de dizolvare a fost contestată de unii lideri de organizaţie, avîndu-l drept tobă spartă pe celebrul croitor de strategii falimentare Vasile Dâncu.

Confruntaţi cu această situaţie, liderii PSD au dat înapoi.

O decizie finală a fost amînată pînă la reuniunea Consiliului Naţional.

Sub conducerea lui Mircea Geoană, PSD a traversat un salutar proces de democratizare.

A fost o vreme cînd PSD, indiferent că s-a chemat altfel (FSN sau PDSR), trecea şi, pe drept cuvînt, drept partidul cel mai centralizat din România. Deşi formaţiunea era continuu tulburată de bătălii interne, nimic din înjunghierile din birouri sau din boscheţi nu ajungea în atenţia opiniei publice. Sub comanda unui lider necontestat (Ion Iliescu, mai întîi şi Adrian Năstase, mai apoi), PSD acţiona atît în plan naţional, cît şi în plan mediatic, asemenea unei maşinării ale cărei roţi, o dată puse în mişcare, huruiau impresi