După atâta frig şi ceaţă/Iar s-arată soarele", parcă aşa spunea Topârceanu, lucru care mi-a sosit în minte chiar acum Suma-sumelor marilor sporturi terestre, unde intră şi

După atâta frig şi ceaţă/Iar s-arată soarele", parcă aşa spunea Topârceanu, lucru care mi-a sosit în minte

chiar acum

Suma-sumelor marilor sporturi terestre, unde intră şi fotbalul, la "şi alţii", la latinescul "etcaetera". Da, e cazul să ne despăduchem de înjurăturile din fotbal, de rasismele lui, manifeste sau intrinseci, de violenţa unor lovituri "de joc" din teren, de ura din privirile unor fani ignoranţi, drogaţi sau alcoolici, de găştile care au populat cu violenţă patriarhalele localităţi austro-elveţiene.

Cu ea aşa, albă, imaculată, inocentă, cu spiritul liniştit şi liniştitor. Adică Pacifist. Da, după părerea noastră, fotbalul de azi e război; Olimpiada e Pace. Este Olimpiada aceasta momentul degresării.

Poetic spus, ludic spus, este Olimpiada aceasta un moment al degresării. Da, iată o comparaţie demnă de marele nostru scriitor Fănuş Neagu (căruia îi urez sănătate şi pe această cale): Olimpiada e ciorba de burtă matinală care te spală de greţurile date ieri-noapte de fotbal.

Ea curăţă instalaţia, o dezalcoolizează cu sporturile ei deloc spectaculoase, dar spectaculare. Căci apar în scenă fetele de la gimnastică, de pildă, gazelele noastre, demnele - mai sunt, oare? - urmaşe ale Nadiei Comăneci, ale Teodorei Ungureanu sau, la băieţi, ale unor Cepoi, Dan Grecu etc.

Intră trăgătorii de tir, urmaşii lui Iosif Sârbu, Nicolae Corneliu, Sorin Babii intră luptătorii de greco-romane şi libere, continuatorii unei pleiade formidabile, ca Dumitru Pârvulescu - fie iertat! -, Valeriu Bularca, Ion Cernea, Nicolae Martinescu, Ion Baciu, Nicu Gingă, Gheorghe Berceanu.

Intră canotorii lui Patzaichin şi canotoarele Elisabetei Lipă, Doamne, apropo, ce nu