Râul Nera alcătuieşte, de-a lungul a 18 kilometri, unul dintre cele mai sălbatice şi frumoase locuri din ţară, cu peste 400 de peşteri, avene şi cascade.

1 /.

Timpul se opreşte în clipa în care stai o secundă, ca să-ţi tragi sufletul, pe cărarea care străjuieşte Cheile Nerei, în amonte de Sasca Română. De la 250 de metri, de pe o cărare care şerpuieşte periculos deasupra hăului, Nera arată ca un şarpe care se înconvoaie printre bolovanii imposibil de urnit.

Cheile Nerei din Caraş-Severin se arată ochiului iubitorului de natură deasupra localităţii Şopotul Nou şi se deschid apoi după 18 kilometri, lângă Sasca Română. Pe această distanţă, apa, în luptă cu calcarul munţilor, a creat adevă rate opere de artă. Peşteri, lacuri, cascade, avene, pereţi de stâncă născuţi din apa încă albastră şi pură a Nerei, care se pierd apoi în albastrul cerului, făcându-te să te întrebi unde e graniţa dintre real şi ireal, toate fac ca o expediţie în această zonă să lase urme adânci în cutia cu amintiri.

Bocanci împotriva viperelor

În zona Banatului se ştie că dacă vrei să mergi în „Chei“ trebuie să ai bocanci, cort şi să te aştepţi ca de pe o piatră încălzită de soare să te privească suspect o viperă periculoasă. Şerpii nu au nicio treabă cu cei care nu le fac nimic, aşa că pericolul nu e foarte mare. Am ales să explorăm cheile din aval spre amonte şi am găsit pe internet o pensiune care era aşezată exact la Sasca Română, în locul în care Nera se desparte cu regret de munţii calcaroşi pe care i-a modelat atât de frumos de-a lungul timpului.

De la pensiune faci câţiva paşi şi intri în atmosfera cheilor. Un pod suspendat făcut din bucăţi de lemn şi sârmă îţi spune că drumul care începe nu va fi tocmai uşor. Cărarea porneşte apoi printr-un decor de vis, care alternează mici poeni verzi cu bucăţi de potecă abruptă printre st