Mircea Mihăieş: "Ştiu că vi s-a făcut lehamite de orice: de preţuri, de politicieni, de căldura de afară, de aglomeraţia din trafic, de nesimţirea funcţionarilor, de aerul poluat, de dumneavoastră înşivă."
Suntem o populaţie epuizată de-atâta agitaţie sterilă, minţită cu televizorul, jefuită de oameni care-ar trebui să nu doarmă de grija populaţiei. Că respectivii dorm prea bine, se ştie. Cum să n-ai somnul lin, când te odihneşti pe conturi cu multe zerouri în coadă şi când o armată de sicofanţi abia aşteaptă să-ţi îndeplinească cele mai neînsemnate dorinţe? Se spune că parcarea Primăriei Generale rivalizează cu marile saloane automobilistice ale planetei - ba chiar le şi întrece! Bucureştenii s-au grăbit să-şi dea votul unor bieţi miliardari care vin la serviciu în maşini de lux, pentru a rezolva problemele vulgare ale unor amărâţi ce nu disting binele de rău şi autoprotecţia de sinuciderea în masă.
Un fost profesor mi-a sugerat ca atunci când mă copleşesc disperarea şi indignarea să-i recitesc pe clasici. Faceţi acelaşi experiment şi veţi constata că, la vreme de suferinţă, scriitorii mărunţi, aşa-numiţii „clasici de raftul al doilea“, sunt mai folositori decât autorii celebri. Marii clasici - nu numai la noi - şi-au dedicat energia sondării misterelor universului. Pentru ei, problemele cotidiene sunt demne de dispreţ. Mântuirea sufletului şi filosofarea pe marginea temelor existenţiale ultime nu le mai lasă loc să vadă şi dramele mărunte care ne macină nervii şi sănătatea.
Nu ştiu cine-l mai citeşte astăzi pe Gheorghe Brăescu. Scriitor de succes al anilor ’20-’30, el excelează în genul aşa-numitelor „schiţe vesele“, al micilor stampe decupate, umoristic, din viaţa cotidiană. Recitit astăzi, Brăescu îşi păstrează întreaga actualitate. Constaţ i cu tristeţe că societatea românească nu s-a schimbat, în profunzimi, absolut deloc.
