La 16 ani făcea parte din ansamblul de balet al Secţiei de Operetă al Filarmonicii de Stat „Oltenia“. De atunci s-au scurs aproape 36 de ani, timp în care balerina Ionela Truşcă a continuat să încânte publicul cu evoluţiile sale.Cu ani în urmă era fermecată de dans. Jocul cu păpuşile, cu copiii, totul se desfăşura pe ritmurile sale preferate, lucru care a determinat-o pe mama sa s-o înscrie la Şcoala Populară de Artă. Primii dascăli i-au fost soţii Kelemen, cei care au devenit peste ani parteneri de scenă, dar şi profesorul Tismăreanu. Ei au fost cei care i-au dezvăluit primele taine ale baletului, care avea s-o cucerească, în ciuda sacrificiilor pe care trebuia să le facă. „Tismăreanu venea cu o nuieluşă la oră. Ne corecta fiecare mişcare. Trebuia să executăm poziţiile cât mai corect. Nu m-au descurajat toate aceste tratamente. Iubeam dansul, iubeam baletul. Cred că Dumnezeu mi-a dăruit acest har, elemente necesare pentru a fi o balerină. Iar eu am ştiut să profit de această şansă“, mărturiseşte balerina. Frumoasa sa poveste în paşi de dans a continuat. În 1972, se înfiinţa Secţia Operetă pe lângă Filarmonica „Oltenia“. S-a organizat un concurs, iar Ionela Truşcă s-a hotărât să-şi încerce norocul. Comisia de examinare - din care făceau parte Ion Dacian, Penescu Liciu, Ştefan Noris - a remarcat înclinaţia şi talentul său pentru dans şi, nu numai că a declarat-o admisă, ba, mai mult, a distribuit-o în spectacolul „Sânge vienez“. „Am lucrat cu maestrul coregraf Penescu Liciu, primă balerină a României, luni de zile. Se ocupa de fiecare în parte, lucru care s-a văzut la premieră, căci vreme lungă Craiova nu vorbea decât despre noi“, povesteşte Ionela Truşcă despre participarea sa la primul spectacol oficial, pe vremea când avea doar 16 ani. De aici încolo, spectacolele au curs. Baletul s-a împletit armonios cu rolurile de solist. „Lăsaţi-mă să cânt“, „Bal la Savoy