Cand Lucian Blaga vorbea despre retragerea romanilor din istorie, nu avea in vedere si versiunea retragerii lor in istorie. Oricine arunca o privire asupra comportamentelor noastre publice nu poate decat sa fie frapat de instinctul sigur cu care ai nostri isi gandesc prezentul si viitorul in limitele trecutului si de ideea ca a-l reproduce este cea mai sigura metoda de reproducere proprie. Noul este suspect, lipsit de prestigiu, "fals". Vechiul aduce cu sine o garantie de... romanitate. E democratie? N-are decat. Lasa ca stim noi ca asta nu valoreaza doi bani. Tot cei puternici raman stapanii, iar oamenii de jos nu au ce face. Drept pentru care, cea mai desteapta decizie e sa-ti alegi un protector si sa il slujesti cu credinta medievala, chiar daca nu are dreptate. Fiindca el imparte dreptatea, are mijloacele sa o influenteze, sa o modifice. Aparent, Romania beneficiaza de institutii si reguli democratice. In fapt insa, stam ca niste ciorchini, cu totii, in josul unor tipi cinici, cu bani si cu relatii, mediocri si impulsivi, care, pe de o parte, se tin la distanta unii de altii, incercand sa isi insuseasca o parte cat mai mare din halca nationala, iar pe de alta, se supravegheaza si sunt in competitie, dandu-si la cap daca pot.

Cand procurorul Alex Lele de la Timisoara s-a legat de un potentat local, s-a trezit cu anchete ordonate de primul-ministru. La fel si madam Maria Vlas, stransa cu usa de procurori si pusa sa plateasca toate oalele sparte, si-a amintit ca e demna si buna cetateanca si si-a denuntat stapanul. Degeaba insa, asta era, intr-un anume fel, mai tare decat bietul Adi Nastase la vremea sefiei lui de partid si de Guvern. A scapat fara pete pe blazon, iar Vlas a ramas cu anii de puscarie la gat, colier de mare pret si semn ca participase la pradarea compatriotilor.

Clanul cu comportament rapace si mafiot a dat si mai da, in taris