Satele Romaniei distruse de saracie colcaie de monstri. Sunt violatorii, incestuosii, tortionarii de femei si copii, suboamenii a caror singura ratiune de a fi este distrugerea celor apropiati. Pentru ca sunt multi, parca din ce in ce mai multi, pentru ca au devenit rutina, pentru ca stirile de la ora 5 le camufleaza bestialitatea sub costume de clovni retardati, uitam ca volumul de suferinta pe care il provoaca este absolut intolerabil. Pentru zeci (sute?) de mii de femei si copii infernul este chiar casa in care traiesc, iar diavolul sforaie in camera de alaturi.
S-a scris si s-a vorbit foarte mult despre fetita de 11 ani ramasa gravida dupa ce a fost violata de unchiul ei. Comentariile s-au concentrat pe dilema "sa faca avort sau sa pastreze copilul"? In timp ce societatea civila se ciorovaia pe drepturile copilului-mama si pe cele ale copilului inca nenascut, sarcina a evoluat, facand din ce in ce mai dificila intreruperea ei. Mai confuz decat propriii cetateni, statul a dat din colt in colt, recunoscandu-si neputinta in fata unei situatii aberante, pe care nu o putea rezolva deoarece nimeni nu se gandise vreodata la ea si, implicit, nu era reglementata de o lege adecvata. Inainte de cazul de la Piatra soimului au existat insa alte cateva mii la fel de revoltatoare. Tati care si-au violat ani la rand fiicele sau fiii sub ochii complici ori neputinciosi ai mamelor. Atunci opinia publica si-a mestecat pe indelete indignarea fata de femeile care au putut sa taca in fata atrocitatilor comise sub ochii lor. Statul a pus catuse, a luat copiii in custodie si a mers mai departe.
La fel a procedat si cu povestile horror cu parinti plecati la munca in strainatate, in urma carora caminele parasite au devenit cuiburi de promiscuitate. Fetite violate de bunicul care ar fi trebuit sa le poarte de grija, frate si sora traind in concubinaj si crescandu-si pr
