Fragmente care compun aceasta carte mai citisem (in Lettre Internationale – daca memoria mea nu imi joaca feste cumva). Anumite scrisori din corespondenta purtata intre cei doi protagonisti ai volumului le-am citit apoi selectiv, in functie de interesul meu pentru o anumite perspectiva/tema. Insa cartea, pina de curind, nu o citisem niciodata cap-coada. Rau facusem!
(Lectura integrala a ei nu dureaza, de altfel, mult. In jur de doua ore, in formatul prietenos oferit de Editura Art)
“Cearta istoricilor” – asa a fost, intre altele, denumita polemica inalta care i-a avut ca protagonisti pe Francois Furet si Ernst Nolte si care a avut un ecou formidabil in mediile academice occidentale. (a se vedea precizarea lui “reddog” – 31 ) Un Furet imperial si un Nolte ducind cu el o idee pentru care a fost aspru combatut la acea vreme (anume, aceea ca nazismul este secundar, in sensul ca vine ca o reactie la comunism-bolsevism). Doi interlocutori atenti la maxim unul cu celalalt.
Lectura cap-coada a pasionantelor schimburi de replici, idei si argumente dintre istoricul francez si cel german face evidenta si ingroasa elegantza acestei polemici. Sintem, citind cartea, martorii unui elogiu permanent adus nuantei, reglajului fin si dialogului viu - autentic si reciproc profitabil.
Nu va grabiti sa spuneti ca tema aceasta este inactuala si ca, daca e in continuare actuala, ea e asa doar pentru o nisa ingusta. In plus, maniera de a purta un dialog - asa cum transpare ea din carte – e exemplara, mereu exemplara.
Cartea arata asa:
Fragmente care compun aceasta carte mai citisem (in Lettre Internationale – daca memoria mea nu imi joaca feste cumva). Anumite scrisori din corespondenta purtata intre cei doi protagonisti ai volumului le-am citit apoi selectiv, in functie de interesul meu pentru o anumite perspectiva/tema. Insa cartea, pina de curind, n
