Drumul lung al zilei catre noapte Noica Adomnitei Motto: "Stii ce inseamna in romaneste "Homo homini lupus? - Stiu, dar as prefera sa fie intraductibil". (Dorin Cucu Pasarin - "Dialog cu umbra mea")
Cu cateva saptamani inainte de moarte, Constantin Noica a trecut prin Iasi. Impreuna cu un prieten, meteorolog de felul lui, a ajuns dimineata, a zabovit cateva ore, iar in jurul orei 3 dupa-amiaza a plecat inapoi. Cei doi calatoreau cu trenul, la clasa a doua, era un drum lung, peste 20 de ore dus-intors. Costul biletelor nu era mare, doar suplimentul si locul se plateau deoarece oaspetii erau pensionari.
Ce facea la Iasi filosoful? Venise sa se intalneasca cu cativa prieteni: Alexandru Calinescu, Liviu Antonesei, Mihai Dinu Gheorghiu si sa tina o conferinta, in fata unui auditoriu in esenta studentesc, despre importanta cunoasterii unei limbi ciudate, greaca veche.
Rectorul de-atunci al Universitatii, un distins dar foarte ascultator matematician, s-a speriat. Noica vorbind studentilor? Cine stie ce putea sa iasa din asa ceva. Filosoful vorbind intr-un amfiteatru, in fata catorva sute de tineri? Nu, un asemenea lucru era exclus! Pe de alta parte, nici sa-l trimiti inapoi acasa fara sa vorbeasca nu se cadea. Solutia a fost una de compromis. S-a gasit un laborator, chipurile, liber, unde incapeau inghesuiti vreo 30 de oameni. Un loc mai ferit, nu in corpul A, ci pe strada Toma Cosma, pe-atunci Culturii.
Asa am avut ocazia sa-l cunosc pe Noica. A venit sa ma ia de-acasa Liviu Antonesei si m-am pomenit in laboratorul stramt, alaturi de cei cativa mai sus pomeniti si de o mana de studenti.
Cand Noica a inceput sa vorbeasca, ni s-a taiat parca tuturor respiratia. Nu ca ar fi spus cine stie ce chestii dure, revolutionare. Noica nu critica regimul, nu sarea la beregata doctrinei comuniste, nu tuna impotriva ceausismului. Si tot
