RISC ● Unii dintre alpiniştii utilitari au lucrat pe faţada unor turnuri înalte de 360 de metri

Mulţi dintre ei şi-au lăsat meseria, după ani petrecuţi pe băncile facultăţii, şi au ales să escaladeze clădirile. Se caţără pe planuri verticale, la înălţimi de zeci, chiar sute de metri, de parcă nu pămîntul ar fi fost tărîmul pe care ar fi mers de cînd se ştiu. Sînt alpiniştii utilitari.

RISC ● Unii dintre alpiniştii utilitari au lucrat pe faţada unor turnuri înalte de 360 de metri

Mulţi dintre ei şi-au lăsat meseria, după ani petrecuţi pe băncile facultăţii, şi au ales să escaladeze clădirile. Se caţără pe planuri verticale, la înălţimi de zeci, chiar sute de metri, de parcă nu pămîntul ar fi fost tărîmul pe care ar fi mers de cînd se ştiu. Sînt alpiniştii utilitari.

Ei redau lumina încăperilor cînd geamurile zgîrie-norilor se înnegresc de mizerie, vopsesc, pun piloni, taie copaci. Pe toate, atîrnînd de două corzi, care la cea mai fină tăietură de lamă se pot frînge precum un fir de aţă.

A făcut alpinism utilitar pe timpul lui Ceauşescu, fără să ştie măcar că el a fost printre primii care a introdus termenul în vocabularul celor puşi pe treabă, la înălţime. S-a căţărat pe clădiri înalte şi de 360 de metri, fără vreun fior de teamă să i se strecoare în oase. A vopsit clădiri la peste 120 de metri înălţime, a consolidat turnuri, a făcut expertizarea coşurilor de fum de la Baia Mare, a atîrnat de o coardă ore întregi, ştiind că dedesubt era doar un gol imens. Şi-a lăsat meseria de inginer mecanic şi, după mai bine de 30 de ani de alpinism de performanţă, dar şi de alpinism utilitar, Dan Vasilescu şi-a spus că-i timpul să-i caţere pe coardă şi pe alţi tineri, dornici de trăiri intense. Astfel că prin 2000, cînd pe clădirile aproape de nori nu prea vedeai oamenii-păianjeni, a înfiinţat prima şcoală din România în care tiner