Cînd se isteriza pe la televiziuni şi în conferinţe de presă, preocupată mai mult de cum dă pe "sticlă" decît de grija pentru fata de 11 ani din satul Poieni, preşedinta Autorităţii pentru Protecţia Copilului aducea ca argument în favoarea avortului sănătatea psihică a minorei

Cînd se isteriza pe la televiziuni şi în conferinţe de presă, preocupată mai mult de cum dă pe "sticlă" decît de grija pentru fata de 11 ani din satul Poieni, preşedinta Autorităţii pentru Protecţia Copilului aducea ca argument în favoarea avortului sănătatea psihică a minorei. Sănătatea psihică a acestui copil este într-adevăr o problemă severă, dar care nu se rezolvă cu avortul. Este coşmarul vieţii acestui copil fără copilărie.

Să o luăm cu începutul. Dacă povestea s-a iscat de la un viol şi violul a fost comis de unchi, respectiv de fratele mamei, principalii vinovaţi sînt părinţii.Aşa se explică graba acestora de a duce fata cît mai departe pentru a lepăda plodul, de a ieşi din gura spurcată a satului. Cine este tatăl copilului, a fost sau nu viol, unde este presupusul violator...? Mister. Certitudini? O minoră. Copil, cărat ca o păpuşă din paie, stîlcită de nişte adulţi inconştienţi, din satul Poieni Neamţului, la Iaşi şi Londra, de la un spital la altul, de la un medic la altul, în doar cîteva zile. Şi o sarcină în cinci luni.

Aşa că irosesc şi eu întrebarea către preşedinta Autorităţii pentru Protecţia Copilului: nu cumva tocmai acest drum al crucii pe care este mînat un copil nefericit este o sursă de traume suplimentare, ca şi cum cele care deja i-au pecetluit existenţa n-ar fi fost de-ajuns? Şi spun asta în condiţiile în care preşedinta Autorităţii s-a străduit să ne convingă că pericolul cel mare care ameninţă acest copil îl reprezintă tulburările psihice.

Şi încă un amănunt între atîtea altele care traumatizează acest copil. În comunicatul clinicii