Mulţi dintre imigranţii români preferă, după câţiva ani de muncă,să stea 12 luni acasă şi să trăiască din ajutorul de la stat Unii dintre conaţionali se oferă să îşi

Mulţi dintre imigranţii români preferă, după câţiva ani de muncă,să stea 12 luni acasă şi să trăiască din ajutorul de la stat

Unii dintre conaţionali se oferă să îşi părăsească locurile de muncă atunci când firmele la care lucrează sunt nevoite să facă restructurări.

Alina Petrache (39 de ani), din Buzău, este de trei ani în Madrid. A lucrat trei ani într-un cabinet juridic, desfiinţat în octombrie 2007. Potrivit legii, are dreptul la un an şi şase luni de şomaj. Din salariul primit, 1.000 de euro pe lună, îi revin 700 de euro. "Este cel mai fericit an. Am timp să fac ce îmi place şi nu trăiesc cu grija zilei de mâine.

Încă nu mă gândesc să îmi caut de muncă", spune Alina. Ciprian Haineală (30 de ani), din Bacău, lucrează de patru ani ca şofer la o firmă de transport din Castellon. Anul acesta, a intrat în şomaj.

Câştiga 2.100 euro pe lună, iar ajutorul de şomaj este de 1.300. A trimis câteva CV-uri, însă aşteaptă să găsească o ofertă bună.

Deocamdată, cu banii primiţi, nu întâmpină nicio dificultate. După cum spune chiar el, "singura problemă este plictiseala".

Fentează legea Mihai M. (34 de ani), din Sibiu, rezident în Castellon, a lucrat în Spania 7 ani, ca mecanic auto, câştigând 1.200 de euro pe lună. Anul acesta, românul a decis că vrea să se întoarcă acasă şi a cerut patronului său să îl trimită în şomaj.

Până va pleca, el continuă să lucreze în atelier, dar la negru. Toată lumea e mulţumită: patronul nu mai plăteşte impozit şi asigurare socială angajatului, iar Mihai îşi primeşte ajutorul de şomaj, care ajunge la 840 de euro pe lună, şi salariul integral, în total un venit de 2.040 de euro.

Demisia nu îţi dă dreptul la ajutor @