“Moshe, maseurul, era un tip delicat ca persoana; miinile lui au insa forta pe care doar puritatea scopului o poate da. Vine inghetat de afara, imbracat in trenciul lui, ros pe alocuri. Arata ca un preot, dar si ca un copilandru, un canadian idealist intre doua virste. Pare ca viata nu l-a schimbat. (…)
Este plapind, dar se tine bine; este extrem de sincer. Luindu-si seama prea tirziu, imi spune ca, pentru virsta mea sint in forma. Ma invata sa fac flotari sprijinind greutatea corpului numai in virful degetelor. IMI ARATA SI CUM SA IMI RELAXEZ GITUL INTEPENIT TRASIND CU CAPUL, PE RIND, FORMA CELOR NOUA CIFRE”.
Ultimul pasaj nu apare scris in cartea aceasta cu majuscule. Eu sint cel a ales sa il scrie in felul acesta, pentru a-l scoate si mai bine in evidenta. Sfatul pe care il include el e verificat, in multe rinduri, de mine.
Sigur, cartea aceasta, din care puteti citi citeva fragmente aici, nu este una despre masaj. Este consecinta livresca a unei calatorii foarte atente facute de o constiinta – inclusiv scriitoriceasca – hipersensibila. E despre citeva din marile personalitati evreiesti, din Israel sau din afara lui, la care Bellow a avut acces direct si despre care scrie, uneori, din unghiuri cu adevarat inediate. E, in egala masura, o carte despre un stat “deopotriva militarizat si o societate cultivata, care are un caracter atit spartan, cit si atenian”.
Apoi, daca iau in calcul felul in care e scrisa, as zice ca acum 2 luni cind am citit-o, m-am intilnit cu una dintre cele mai placute – la lectura – carti ne-fictionale pe care le-am incercat in ultima vreme. A, sa nu uit: volumul aparut la Polirom e la editia a doua in limba romana, acum revazuta.
P.S. Nu, nu am terminat asta! Nu e o bagatela.
“Moshe, maseurul, era un tip delicat ca persoana; miinile lui au insa forta pe care doar puritatea scopului o poate da. Vine in
