CIORNE
De cînd a devenit coţofana cîrîitoare a Palatului din Deal, dl Boc nu mai are alonjă. Nu observasem niciodată că e scund. Mă rog, fiecare ne naştem cu semnele noastre particulare. Acum, dl Boc se vede mic, iar micimea lui se accentuează pe zi ce trece.
CIORNE
Genuflexiunile zilnice ale dlui Boc în faţa şireturilor arendaşului de la Cotroceni (nu îl pot insulta pe dl Băsescu numindu-l boier) distrează de ceva vreme folclorul politic românesc şi alimentează pînă la saţietate pamfletul. Ce zice dl Băsescu preia, fără să mestece, dl Boc autoobligîndu-şi înghiţitoarea la un efort de îngurgitare pe cît de rapid, pe atît de dureros. Pe vremuri, dl Boc, necăzut în vasalitate şi sclavagism, impresiona prin discursul vioi. Azi, cînd dl Boc a devenit cîrîitoarea Cotrocenilor, discursul lui vioi şi legat a devenit previzibil, rînced, plicticos. În pădure, coţofenele fac o gălăgie infernală la semnalul dat de şeful pîlcului de zburătoare. Una singură cîrîie însă mai tare decît toate. Mică şi zburlită, ea se cocoaţă pe craca cea mai înaltă şi zgomotele ei acoperă pădurea. De cînd a devenit coţofana cîrîitoare a Palatului din Deal, dl Boc nu mai are alonjă. Nu observasem niciodată că e scund. Mă rog, fiecare ne naştem cu semnele noastre particulare. Acum, dl Boc se vede mic, iar micimea lui se accentuează pe zi ce trece.
Noul discurs al dlui Boc, reluat de la vremelnicul arendaş al puterii (aud că dlui Băsescu i s-a subţiat cota de încredere la 37 la sută) e legat de pensii. Pensiile trebuie să urce mai iute. Pensiile frisonează partidul dlui Băsescu. Pensiile sînt problema centrală care nu-i lasă să doarmă. Salariul minim pe economie trebuie musai să crească. Oricine îşi aminteşte că anul trecut, nu acum 1.000 de ani, dl Băsescu punea tălpi cu crampoane măririi pensiilor. Nu sînt bani, creşte inflaţia, ţara se duce de
