Lipsă de sinceritate. Făţărnicie. Falsitate. Duplicitate. Toate sunt sensuri date cuvântului „ipocrizie“. Cred că v-aţi obişnuit cu atitudinea ipocrită a politicienilor. Însă nu ne putem obişnui cu neputinţa economică ascunsă în spatele ipocriziei. Ceea ce creează mascarada economică. Prin definiţie, mascarada apare atunci când pretinzi că eşti cineva care, de fapt, nu eşti. Te pretinzi un rezolvator de probleme. În fapt, eşti un creator de probleme.
Câţi dintre dumneavoastră au avut încredere în eventualele efecte ale întâlnirii la vârf din 1 iulie, între preşedintele ţării şi reprezentanţii clasei politice, întâlnire dedicată rezolvării problemelor economice ale ţării? Eu, unul, am catalogat acea întâlnire drept o glumă. Şi îmi menţin părerea.
De ce o glumă? Prin prisma participanţilor. Cine sunt ei? Tocmai cei care au adâncit dezechilibrele României. Tocmai cei care îşi aduc aminte de popor doar atunci când au nevoie de voturile lor. Ţineţi minte suspendarea domnului preşedinte Băsescu? Atunci când preşedinte interimar a devenit domnul Văcăroiu? Care au fost primele întâlniri ale interimarului? Cu guvernatorul. Cu banca centrală. Cea responsabilă pentru menţinerea stabilităţii preţurilor.
Credeţi că domnii Sârbu, Boc, Stolojan, Marko Bela, Daniela Popa au mai multe soluţii decât ar avea guvernatorul? Eu, unul, nu cred. Şi totuşi, guvernatorul BNR nu a participat la această întâlnire. De ce? Pentru că tocmai banca centrală ar fi putut avea argumentele şi ar fi putut împărţi responsabilităţile celor vinovaţi de înrăutăţirea situaţiei economice a ţării.
Să îi luăm pe rând. Domnul preşedinte. Ţineţi minte momentul octombrie 2006? Atunci când, la unison, preşedintele, guvernatorul şi premierul au fost de acord cu scumpirea mai rapidă a preţului gazelor (la jumătatea lui noiembrie), pentru că inflaţia în 2006 ar fi ieşit, statistic, mult sub ţint
