Daunele morale: dilema Justitiei Potrivit Justitiei iesene, in urma pierderii unei functii se sufera la fel de mult ca petrecerea de ani buni in temnitele comuniste. Judecatorii ieseni au acordat aproape aceleasi despagubiri morale fostului rector al UMF Vasile Burlui, pentru pierderea functiei, si cunoscutului disident anticomunist Alexandru Tacu. Comparatia cu alte cazuri recente este la fel de derutanta. "Tulburarea pacii si zdruncinarea mersului calm si pasnic al vietii sufletesti", a justificat judecatoarea daunele acordate fostului rector. Astfel de cazuri "macina" increderea romanilor in corectitudinea Justitiei. Desi recunosc aberatia, atit judecatorii, cit si avocatii spun ca nu se poate face nimic. Cuantumul despagubirilor este la bunavointa judecatorului. Toate se platesc insa din bani publici. Care este practica in domeniu? Sint praguri pina la care merg daunele? Cum ar trebui masurate acestea? Justitia ieseana pare sa consolideze locul codas al institutiei in topul increderii populatiei. Un iesean care a stat in inchisoare pe nedrept timp de un an si trei luni a primit 100.000 lei daune morale. Fostul disident Alexandru Tacu a primit circa 350.000 lei daune pentru suferintele indurate zeci de ani in timpul regimului comunist. Fostului rector Vasile Burlui insa i-au fost acordate 300.000 lei daune morale doar pentru ca a fost destituit dintr-o functie. Astfel, in doua cazuri total diferite ca gravitate, magistratii au acordat aproape aceleasi daune. Alexandru Tacu a cerut 3 milioane de euro despagubiri; Vasile Burlui a cerut 300.000 lei noi (sub 100.000 euro). Daca in cazul fostului disident politic justitia i-a redus daunele, acordindu-i de 30 de ori mai putin decit solicitase, in cazul fostului rector Vasile Burlui magistratii au acordat integral suma solicitata. Si totusi, cine a suferit mai mult? Cum se cuantifica daunele in Justitia ieseana? In fata