Ca România este tara taxelor si a impozitelor nu mai reprezinta o noutate pentru nimeni care îsi duce existenta pe meleagurile carpato-danubiano-pontice. Unul din cele aproximativ 400 (!) de biruri platite de un român statului este si taxa de prima înmatriculare, transformata abil în taxa de poluare de guvernantii dependenti de banul contribuabilului. Obligatia de plata a respectivei dari intervine cu ocazia primei înmatriculari a unui autovehicul în România si se plateste într-un cont deschis la Trezoreria Statului pe numele Administratiei Fondului pentru Mediu.

Ca de obicei când vine vorba despre taxe, românii sunt umiliti pentru propria lor constiinciozitate tocmai de catre birocratia instituita de beneficiarii acestora, care nu încurajeaza deloc cetateanul sa intre în legalitate. Mai exact, pentru a-si achita datoriile pecuniare catre stat, proprietarul de maşină trebuie sa treaca pe la birourile a cinci institutii si sa stea la mai mult de zece rânduri pâna la obtinerea mult râvnitului talon auto. Directia Finantelor Publice, Registrul Auto Român, CEC, Serviciul Pulbic Comunitar de Înmatriculare a Vehiculelor, Directia Impozite si Taxe Locale sunt institutiile unde contribuabilii sunt întâmpinati de aceleasi figuri plictisite ale functionarilor, care culmea, traiesc de pe urma respectivelor biruri.

Deznadajduit de hatisul birocratic, cetateanul care are un loc de munca si nu reuseste sa finalizeze maratonul dintre institutii este nevoit nu de putine ori sa îsi ia concediu pentru a avea timp sa stea la cozile de la ghisee. Conform statisticilor, în primul trimestru al acestui an în România s-au înmatriculat aproximativ 150.000 de masini. În cazul ideal în care cetateanul intra în legalitate în 48 de ore, rezulta un numar de 300.000 de zile irosite aiurea pe la ghisee.

La un calcul sumar, raportat la salariul mediu lunar pe economie, de 340 de