Nu sunt dintre cei care sustin ca social-democratii viseaza cai verzi pe pereti atunci cand vorbesc de castigarea alegerilor din toamna. Inainte de locale, s-a spus despre PSD ca nu va avea nici o sansa in fata PD-L, aflat mereu pe primul loc in toate sondajele de opinie, insa rezultatele au aratat ca partidul condus de Mircea Geoana se poate mobiliza mai bine decat oricare alta formatiune politica in momentele cruciale. Daca punem la socoteala in ce conditii de tensiune maxima au lucrat pesedistii sau cat de aprige au fost certurile intre lideri, putem vorbi fara sa gresim de o adevarata performanta electorala obtinuta de PSD chiar pe fondul intaririi partidului prezidential. Amintiti-va ce s-a intamplat la congresul din aprilie 2006, cand au fost debarcati Nastase si Mitrea, iar veteranul Iliescu a fost trecut pe linie moarta. Luati apoi in calcul scandalurile datorate baronilor locali, anchetele DNA pentru coruptie, socul provocat de reactivarea politicienilor cu dosar penal, esecul actiunii de suspendare a presedintelui Basescu, demisia din partid a lui Sorin Oprescu sau, mai nou, disensiunile majore existente intre unele organizatii din teritoriu si barosanii de la centru dupa alegerile locale si veti avea o imagine globala a amplorii convulsiilor cu si fara delegatie existente in partidul stat in stat.

Nu gresesc, cred, daca spun ca a fost o vreme cand PSD era la un pas de rupere, atat de numeroase si periculoase au fost scandalurile interne. Se stie cum s-a incheiat, de exemplu, perestroika lui Geoana, un simulacru derulat dupa manual, si cum au fost invitati pe usa din fata Adrian Nastase si Miron Mitrea in staff-ul partidului, avandu-l pe Iliescu la prezidiu. Cu un asemenea front de lucru, in transeele caruia alte partide si-ar fi dat probabil duhul, PSD, care n-a fost niciodata altceva, nu numai ca a supravietuit, dar a si reusit sa recast