In sezonul 1997-1998 al Ligii Campionilor, Andrei Sevcenko uluia fotbalul mondial printr-o evolutie entuziasmanta contra Barcelonei. Trei goluri pe Nou Camp si toate echipele mari ale Europei s-au aratat dispuse sa ofere sume impresionante pentru a transfera noua stea a Estului.
De altfel, speculatiile in jurul sumei cu care urma sa fie transferat atacantul lui Dinamo Kiev l-a determinat pe un analist economic ucrainean sa afirme glumind ca “actuala criza din Ucraina ar putea sa fie ameliorata prin exportarea de fotbalisti”.
Dinamo nu l-a vandut insa imediat pe Sevcenko si a facut o miscare pe care nimeni nu o anticipa: i-a oferit acestuia un contract in valoare de 1 milion de euro anual, desi vechea intelegere urma sa expire abia peste 4 sezoane si avea o valoare de aproape 10 ori mai mica.
Dupa 10 ani, in liga lui Mitica
La aproape un deceniu de la trecerea lui Sevcenko la Milan contra a 26 milioane de euro, un fenomen interesant se intampla in Liga 1. Fara sa avem vreun fotbalist de talia ucraineanului, preturile fotbalistilor romani vanduti afara incep sa creasca, iar recordurile oficiale de transfer de dupa ’89 au picat pe rand.
Stefan Radu la Lazio pentru 5,4 milioane de euro, Sapunaru la Porto pentru 6 milioane de euro plus jucatori imprumutati.
Insa in ciuda acestor succese, care se adauga sumei uriase obtinute din drepturi TV sau contractelor de sponsorizare, presedintii de club par sa se afle si in fata unui moment greu: cresterile salariale ale jucatorilor.
Finantatorii sunt foarte atenti la “echilibrul salarial”
Daca ai urmarit cu atentie declaratiile date de oficialii cluburilor in aceasta perioada a achizitiilor, vei observa o anume atitudine in problemele ce tin de cuantumul contractelor propuse jucatorilor.
CFR Cluj a anuntat prin vocea lui Iuliu Muresa
