Cum au murit cele trei cadavre politice regionale care plutesc pe Somes? Eram la o terasa in Cluj cu Vasile Dancu in iunie 2007, pe atunci parea inca viu, si l-am intrebat ce face daca Iliescu si Hrebenciuc nu pleaca? As putea sa ma sinucid, a raspuns ca toti ardelenii cu umorul lor straniu. Grupul de la Cluj s-a sinucis traind mereu iluzia ca-si ucide adversarii. Dar condamnarea si-a semnat-o inca din 2005, cand Vasile Dancu, Ioan Rus si Vasile Puscas s-au proclamat ceea ce nu fusesera pana atunci: reformisti. Cine sa-i urmeze?
Reforma pe bune, un cuvant interzis in PSD, inseamna epurari, executii, oameni noi si denuntarea coruptiei. Or, regulile nescrise din codul lui Iliescu interzic schimbarile bruste si reforma adevarata. Incalcarea lor se pedespeste cu moartea. Cei trei au respectat Biblia iliesciana sub guvernarea PSD. Incalcand-o dupa, s-au sinucis.
Cine sunt reformistii. Vasile Dancu, fost ministru responsabil cu propaganda pe vremea Guvernului Nastase. A fost autorul unor ghiduri de manipulare foarte asemanatoare cu ideile lui Funar si Ghise despre echilibrul dintre stirile negative si pozitive.
Ioan Rus a lasat o vreme afacerile cu Tiriac ca sa vina la Bucuresti ministru de interne chemat de Nastase, Vasile Puscas a negociat cam pe genunchi integrarea in UE si toti trei erau lipsiti de orice idee reformista cat au stat ministri intr-un guvern autoritar, excesiv si corupt. Amintiti-va de stenogramele PSD: cei trei asistau tacuti la umilirea democratiei in Romania. Cel putin fostii activisti Rus si Puscas, deprinsi cu disciplina PCR, n-au miscat in front. Poate ati uitat. Au actionat doar cand partidul a intrat in opozitie.
In numele reformei interne, i-au executat pe Iliescu si Nastase. Un episod la fel de sangeros ca decapitarea celor opt filiale din Ardeal, botezat “Noaptea cutitelor lungi din PSD” de la Hotel Confort.