Tendinţa de modificare a OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului este tot mai clară. Nu e vorba doar de acordarea unor drepturi mai favorabile ci, mai ales, de contestarea modului în care statul înţelege să acorde sprijin financiar. Pånă acum, tot ceea ce venea de la stat - mult sau puţin - era luat ca atare, că doar era litera legii. În ultimul timp însă, persoanele interesate trec dincolo de litera legii şi îşi cer drepturile în spi
Tendinţa de modificare a OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului este tot mai clară. Nu e vorba doar de acordarea unor drepturi mai favorabile ci, mai ales, de contestarea modului în care statul înţelege să acorde sprijin financiar.
Pånă acum, tot ceea ce venea de la stat - mult sau puţin - era luat ca atare, că doar era litera legii. În ultimul timp însă, persoanele interesate trec dincolo de litera legii şi îşi cer drepturile în spiritul acesteia. Apar tot mai multe acţiuni în instanţă, de contestare fie a constituţionalităţii, fie a legalităţii diverselor acte normative.
Acelaşi lucru s-a întåmplat şi cu OUG nr. 148/2005. Deşi a rezistat cu stoicism atacurilor privind neconstituţionalitatea, ordonanţa a cedat în faţa unei acţiuni privind nelegalitatea normelor de aplicare. Mai mult, s-au cåştigat cåteva procese prin care s-a contestat cuantumul indemnizaţiei, ca fiind cu totul insuficient pentru a permite mamei să stea acasă pentru a creşte copilul.
În acest moment, există mai multe proiecte de acte normative de modificare a OUG nr. 148/2005, depuse la Senat şi aflate în diferite stadii ale procesului legislativ. O bună parte dintre ele are în vedere modificarea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului, prin stabilirea acestuia ca procentaj din veniturile obţinute anterior, dar nu mai puţin de o sumă minimă. Proiectele