Povestea cersetorului milionar, cu casa, masa, antena parabolica si contul plin, a facut, saptamana trecuta, inconjurul tarii. Asa am aflat, alaturi de intreaga Romanie, ca din cersit se poate castiga foarte bine. Si, totusi, daca nu-i asa? Am fost eu acolo, cu mana-ntinsa, sa verific? N-am fost. Pai, ia sa ma duc, ca de munca oricum m-am cam plictisit.
"Deo saptamana mananc decat batae"
"Mana-ntinsa care nu spune o poveste nu primeste de pomana." Parca asa am invatat din Filantropica lui Nae Caranfil. Ia sa vedem: cu ce poveste as putea ajunge la inima oamenilor si, de-acolo, direct la portofel? Stiu: sunt tanara, jerpelita, murdara, nemancata si… si… si… a, da, si batuta. Chiar asa, ia sa scriem un carton, ca, oricum, am vazut ca fara nu se poate: „Deo saptamana mananc decat batae“.
Perfect. Sa vedem si hainele. Botezatu n-are nici o colectie dedicata, ca sa pot lua de la el, asa ca improvizez. Cumpar cu 15 RON un halat dintr-un second-hand, ii sfasii un buzunar, il ard c-o bricheta si ii descos tivul. De murdarit, il murdaresc cu praf de ciment si niste ulei. Asortez un fes intors pe dos, niste pantaloni, o pereche de sosete gaurite (asimetric, una la calcai, una la deget) si niste papuci. Ochiul mi-l invinetesc cu un fard de pleoape mov, gura mi-o rup cu niste ruj, sub unghii bag niste fard de pleoape negru, Chanel. Tot cu d-asta ma murdaresc si pe gat.
In mana dreapta imi atarn o punga transparenta cu doua felii de paine si ceva mezel. Inainte sa iau drumul strazii, constat ca nu-s suficient de murdara pe maini. Ma intorc si mi le bag putin in scrumiera. Sunt gata de plecare. Imi incasez portia de previziuni nasoale din redactie (despre cum o sa iau bataie de la concurenta sau cum o sa devin prizoniera mafiei cersetorilor, asta in cazul fericit in care nu ma omoara), ii raspund colegului Dutu la nu stiu ce intrebari profesionale
