Pe terenul de fotbal, naţionalitatea nu contează. Şi nici dacă eşti şef sau subaltern. Plăcerea de a juca, de a te bucura de golul dat de un coechipier şi fair-play-ul care te face să

Pe terenul de fotbal, naţionalitatea nu contează. Şi nici dacă eşti şef sau subaltern. Plăcerea de a juca, de a te bucura de golul dat de un coechipier şi fair-play-ul care te face să aplauzi o acţiune frumoasă a adversarului sunt motivele pentru care angajaţii reprezentanţei auto Toyota din Castellon se întâlnesc, în fiecare weekend, pe un teren de fotbal închiriat. Începând din luna februarie 2008, a devenit "oficial": în fiecare sâmbătă, la ora 15.30, meci de fotbal.

Români, peruani, algerieni, bulgari şi spanioli -şefi şi subalterni, fără deosebire- îşi demonstrează abilităţile şi cunoştinţele sportive. În echipe de 5-7 membri, jucătorii uită, pentru o oră şi jumătate, de normele rigide de la serviciu, de funcţiile ocupate şi de responsabilităţi, regula care contează fiind una singură: ajuţi coechipierul, învingi adversarul.

Sâmbătă, 5 iulie, conform "tradiţiei", amatorii de fotbal s-au prezentat la meci. Echipele s-au format rapid, aleatoriu. În împărţire, nu a contat absolut deloc naţionalitatea. În fiecare echipă sunt şi spanioli şi români. Adrian Florea şi Adrian Coman sunt coechipieri, iar Ovidiu Dumitrean este în echipa adversă.

Astăzi se joacă cinci la cinci, iar alţi doi jucători îşi aşteaptă rândul pe banca de rezerve. Din zece în zece minute, se fac schimbări: cei care se simt obosiţi, se odihnesc, iar cei de pe bancă se alătură jocului. Aplauzele sunt dese, atât la reuşitele adversarilor, cât şi la cele ale coechipierilor.

Golurile curg, iar meciul, care a durat o oră şi jumătate, se încheie cu scorul de 11- 9. Cine a învins? Contează prea puţin. Săptămâna viitoare e timp pentru revanşă. La final, ambele echipe sunt obosite, dar destinse,