Privind la pregatirile febrile pentru uninominalul de la parlamentarele din toamna, un ochi plange, unul rade. Premisele primenirii atat de asteptate sunt ciuntite fara scrupule de politicieni, dar, din fericire, nu pot fi cu totul anulate.
Privim hartiile cu decupajul colegiilor uninominale, realizat de comisia parlamentara speciala si ne crucim vazand desenul suprarealist, liniile sinuoase, fara niciun fel de logica geometrica, dar guvernate, ce-i drept, de o logica politica fara fisura.
Dupa cum era de asteptat, alianta PSD-PNL a functionat impecabil asa ca, practic, colegiile uninominale reflecta perfect zonele de influenta impartite echitabil intre cele doua partide, care-si maximizeaza astfel sansele.
PD-L a platit din nou pretul izolarii sale totale, fiind practic exclus din luarea deciziilor. A iesit in pierdere cam peste tot, fiind in avantaj doar acolo unde, indiferent cat de fantezist ar fi desenul colegiilor, majoritatea primarilor portocalii nu a putut fi evitata.
Trocul colegiilor diminueaza mult din caracterul uninominal al votului, cel putin la fel de importanti ca insusi candidatul fiind primarii, de-abia alesi sau realesi, din colegiul respectiv.
In acest fel, partidul poate garanta locuri eligibile pentru personaje de la centru altfel greu digerabile in teritoriu. Acestea vor fi trimise in acele colegii dominate copios de primarii partidului respectiv si vor avea sanse mari sa treaca testul in virtutea popularitatii edililor.
Acestia devin adevaratele locomotive electorale, avand in vedere ca parlamentarele uninominale seamana foarte tare cu localele.
Si chiar daca aceste locomotive nu vor reusi sa asigure pentru candidatul centrului chiar 50% plus 1 din voturi intr-un singur tur de scrutin, ei vor aduna suficiente voturi pentru ca respectivul personaj sa ajunga tot
