Urlete, ţipete, lacrimi de crocodil. O scenă în toată regula. Nu este o piesă de teatru. Este copilul tău, care vrea să-i faci pe plac. Sursa: Guliver Getty Images

Eşti pe stradă, în magazin, în parc sau în vizită. Pentru copilul tău nu contează. Dacă nu-i faci pe plac, începe să plângă, să ţipe sau chiar să se tăvălească pe jos. „De cele mai multe ori, reacţia părintelui este să ţipe la copil şi eventual să-i dea câteva palme la fund, cu gândul că se va calma. Asta nu face decât să înrăutăţească situaţia“, afirmă psihologul Andreea Chirtic.

Situaţia este jenantă şi ai vrea să se termine foarte repede. Însă te-ai întrebat vreodată de ce se comportă copilul tău aşa? Principala cauză eşti chiar tu. „Părinţii nu stabilesc limite, reguli, nu-i spun copilului de ce a greşit şi îi fac toate poftele. Astfel, când copilul aude cuvântul «nu», devine debusolat. Nu înţelege de ce în altă situaţie acelaşi comportament stârnea chiar râsete, deci era acceptat, şi acum nu mai are voie să-l aibă“, explică John Albert, de la Universitatea din Toronto, specialist în psihologia copilului.

Diferenţa dintre nevoi şi dorinţe

O altă cauză este exemplul din familie, pe care copilul îl copiază şi îl aplică aşa cum înţelege. „Dacă atunci când sunt în dezacord, cei doi soţi se ceartă, ridică tonul pentru a-şi demonstra punctul de vedere, şi copilul va ţipa şi va plânge pentru a i se face pe plac“, spune Frank Schmit, profesor de psihologia copilului la Universitatea din Ohio.

Nici bunicii nu dau un exemplu mai bun. Indulgenţa şi permisivitatea acestora e chiar mai mare decât cea a părinţilor. „Atitudinea indulgentă şi permisivă a bunicilor provine adesea din faptul că nu fac diferenţa între nevoile copilului, cum ar fi cele de hrană, şi dorinţele sale, de exemplu, de joacă. Toate acestea îl transformă pe cel mic într-un copil nepo