La ultimele alegeri locale, tema autonomismului comunitar in varianta sa cea mai cunoscuta, cea maghiara, a esuat intr-un localism lipsit de viziune. Incet, acest leit-motiv al politicii postdecembriste, fara sa dispara cu totul, a trecut pe un plan secundar. Prezenta lui Viktor Orban in campania pentru alegerile locale din iunie, eveniment care altadata crea aprehensiuni, nu a trezit nici o reactie semnificativa. si nici consecinte electorale, caci favoritii sai nu au reusit sa puna UDMR in dificultate.
Sa fie acesta un efect secundar al aderarii Romaniei la UE sau doar un simplu accident de parcurs? Oricare ar fi raspunsul, aceasta stare a lucrurilor va influenta dinamica relatiilor dintre componentele societatii politice maghiare din Romania. Pentru moment, tensiunea ramane ridicata, iar reprezentarea maghiarilor in Legislativul de la Bucuresti este in continuare incerta. Problema care desparte cele doua campuri nu pare sa fie de natura doctrinara, ci politica si administrativa. Prezenta UDMR in structurile guvernamentale dupa 1996 a transformat autonomismul dintr-un subiect tabu intr-o idee oarecare.
Sensul radical cu care fusese inzestrat initial termenul s-a pierdut pe parcurs. si daca recursiv teza separatismului secuiesc revine, cum a fost imediat dupa declararea independentei Kosovo, ea nu mai trezeste decat scurte episoade emotionale, care se pierd in avalansa de informatii nesistematice cu care publicul se confrunta zilnic.
In confruntarea maghiaro-maghiara care se duce fara menajamente de poarta de cativa ani, rezultatul de la alegerile locale pare sa fi dat castig de cauza UDMR. si daca analizam situatia in termeni strict majoritari, formatiunea condusa de Marko Bela a obtinut o victorie incontestabila: 184 de primari fata de numai 11 ai proaspatului Partid Civic Maghiar.
Dar UD
