Dogaritul a devenit un mestesug pe cale de disparitie dar cu toate astea în zona Reghinului mai exista doar câteva persoane care se ocupa cu aceasta îndeletnicire, unul dintre acestia fiind Kiss Francisc, care a trait o viata din aceasta meserie pe care o practica înca.
S-a nascut la Reghin, în anul 1930, în aceeasi casa în care locuieste si astazi. L-am gasit, în atelierul de lucru, pe strada Mierlei numarul cinci, încercând sa înfrunte batrânetea, continuându-si munca pe care o practica de o viata. S-a casatorit în anul 1960, cu femeia pe care înca spune ca o iubeste foarte mult, care i-a daruit un baiat, singurul copil pe care îl au. De când se stie nu a facut altceva, s-a ocupat doar de dogarit si de agricultura.
Dorinta pentru dogarit l-a prins din copilarie, mostenind meseria de la tatal sau care era si el dogar. ”Îmi amintesc cu drag, cum la vârsta de 12 ani, eram doar un copil care umbla la scoala, tatal meu a primit o mare comanda de ciubere pentru Ungaria, în anul 1942. A lucrat cu patru oameni pentru a termina comanda printre care si eu. si asa, la doar 12 ani am reusit sa fac primul meu ciubaras, o lucrare foarte mica dar care a fost foarte apreciata pe atunci de clientii din Ungaria, ciubaras pentru care am primit o suma frumoasa de bani, pretul pentru unul de dimensiuni mari”, a declarat cu zâmbetul pe buze Kiss Francisc.
O traditie pe cale de disparitie
A fost chemat la diferite expozitii, de unde a adunat peste zece diplome de participare din diferite zone ale tarii precum Brasov, Bistrita, Mures si chiar Bucuresti. În anul 1997 a fost chemat la o expozitie în Ungaria unde împreuna cu primarul de atunci, Marian Traian, au participat cu 15 exponate pe care le-au vândut în foarte scurt timp, o bucurie enorma pentru el, atâta timp cât acea expozitie era prima la care participase pâna în momentul respectiv. Cum meseria mostenita d
