Presa vuieşte, acuzele curg din toate părţile, nu mai e de mult o noutate pentru nimeni: sistemul educaţional românesc merge din rău în mai rău. Să nu ne facem, însă, iluzii în privinţa posibilităţilor de rezolvare a crizei profunde în care se află educaţia în România; procesul de degradare continuă nu va fi stopat prea uşor, cîtă vreme va funcţiona complicitatea profesori-părinţi-elevi-inspectorate şcolare-minister, girată şi tolerată de factorul politic. Cît despre politicieni, e limpede – cel puţin din reacţiile acestora la ultimul scandal legat de recenta sesiune de bacalaureat – că ceea ce îi interesează nu este rezolvarea crizei, ci acumularea unui capital electoral printr-o retorică lipsită de orice fundament etic. Ceea ce ne oferă politicienii – indiferent de culoarea lor politică – nu sînt soluţii, ci vorbe goale. E revoltător să-i vezi şi să-i auzi astăzi pe domnii şi doamnele din PSD şi PDL – care au gestionat, prin reprezentanţii lor (Andronescu, Athanasiu, Miclea şi Hărdău) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – vorbind despre incompetenţă, despre corupţie, despre proasta organizare a examenului de bacalaureat, cînd din 2000 încoace, an de an, mass-media a semnalat permanent aceleaşi disfuncţionalităţi şi pe vremea cînd aceştia se aflau la conducerea onor ministerului. Am văzut-o pe Olguţa Vasilescu (fostă PRM, actualmente PSD, cea care deplîngea introducerea în programa şcolară a unor reprezentanţi ai Generaţiei beat pe motiv că se încurajează astfel beţia în rîndul adolescenţilor!) dîndu-şi cu părerea despre un subiect pentru care nu are nici o competenţă, deşi în calitatea ei de preşedintă a Comisiei de învăţămînt din Camera Deputaţilor ar trebui să-l cunoască foarte bine. Nu s-au lăsat mai prejos nici Ecaterina Andronescu, nici Mircea Miclea şi nici Mihail Hărdău, care par să fi dobîndit în răstimpul de cînd nu mai sînt miniştri o