Stimate domnule Rector, Stimaţi domni Decani, Stimaţi membri ai Senatului Universităţii, Dragi colegi şi invitaţi, Ne aflăm astăzi aici pentru a-l omagia pe scriitorul, eseistul şi profesorul Norman Manea, unul dintre puţinii autori români mai cunoscuţi în Occident decît în România. Această situaţie paradoxală nu se datorează neapărat, aşa cum s-ar putea crede la prima vedere, faptului că cel mai tradus autor român în viaţă trăieşte, din 1987, în Occident (iniţial în Germania, apoi în Statele Unite, la New York), ci „nefericitei culpe“ de a fi formulat, în varii momente ale existenţei sale, adevăruri incomode despre societatea autohtonă. Născut în 1936, în Bucovina, Norman Manea a publicat, între 1966 – anul debutului – şi 1986 – anul plecării sale definitive din ţară – cinci romane, trei volume de proză scurtă şi două volume de eseuri. În 1979, autorul a primit Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (pentru Anii de ucenicie ai lui August Prostul), iar în 1984, Premiul acordat de Uniunea Scriitorilor a fost anulat de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste. Adevărata recunoaştere avea să vină însă abia în Occident. Volumele apărute în America – Octombrie, ora opt, Despre clovni: dictatorul şi artistul, Fericirea obligatorie, Plicul negru şi Întoarcerea huliganului – au fost ulterior traduse şi publicate pretutindeni în lume, ultimul, Întoarcerea huliganului, fiind publicat în Germania, Spania, Franţa, Italia şi China. Din 1992, cînd a fost recompensat cu Bursa Guggenheim şi cu Premiul MacArthur (echivalentul Nobelului american), Norman Manea a cucerit numeroase premii şi distincţii internaţionale: 1993 – „Literary Lion“ al Bibliotecii Naţionale din New York, 2002 – Premiul internaţional Nonino pentru Opera omnia, 2006 – premiul Médicis Étranger pentru ediţia în limba franceză a Întoarcerii huliganului. Prozator, eseist, profesor de literatură europ