- Diverse - nr. 134 / 10 Iulie, 2008 Eram elev cand politehnizarea invatamantului romanesc constituia o tema predilecta a presei cotidiene si a publicatiilor de specialitate. In scoli au fost improvizate primele ateliere scolare, cu o dotare precara si cu personal necalificat pe posturi de maistri. Anii au trecut si dotarea a fost imbunatatita,iar numarul maistrilor suplinitori a scazut simtitor. Au fost mari impliniri asigurarea in invatamantul general a unui "banc de lucru pentru fiecare elev si asigurarea sculelor necesare. Aceasta s-a facut atat prin alocatii de la buget, cat si prin efortul comitetelor de parinti si al unor unitati economice. Asa s-a ajuns ca in atelierele scolare sa se confectioneze materiale pentru autodotare si chiar pentru valorificare. Pentru multe unitati scolare din invatamantul general, nu mai vorbesc de cel liceal, existenta planurilor de productie si realizarea lor nu a fost vorbe in vant. Mai mult decat atat, existenta atelierelor scolare au jucat un rol deosebit in orientarea elevilor spre diferite licee de specialitate si profesiuni. Asa a ajuns invatamantul romanesc sa dea tarii buni specialisti in toate domeniile de activitate, prin a caror munca Romania s-a afirmat pe plan mondial. Bineinteles ca strainatatea ne blama pe toate lungimile de unda, incat a reusit sa convinga despre acest lucru destui compatrioti care, fara sa patrunda problema, optau pentru desfiintarea atelierelor. Acum tot mai multi isi dau seama ca blamarea invatamantului romanesc n-a fost decat un act de diversiune, de vreme ce, in zilele pe care le traim, specialistii nostri au o cautare tot mai mare peste hotare, incat tara a ramas cu un deficit in crestere de forta de munca, macar ca industria a ramas "ai ce nu-i". Navalistii nostri constanteni, care lucrau la repararea unei categorii de vase americane, repara acum asemenea vase la domiciliul clientului.