E greu să scrii un necrolog cînd moare un prieten şi e cu atît mai greu cînd acest prieten nu e o fiinţă, ci un obiect. Adică o revistă. Se numea Feral Tribune şi era un săptămînal politic independent, publicat la Split. Nu era foarte în vîrstă, împlinise 15 ani. Dar importanţa lui era incomensurabilă pentru că în Croaţia, acolo unde şi-a dus scurta, dar memorabila lui viaţă, nu a mai existat ceva la fel de bun. Nu a existat un asemenea săptămînal cu înalte standarde jurnalistice, cu gazetari curajoşi şi incoruptibili. Erau pur şi simplu o excepţie, în felul lor nişte gherile în timp de "tranziţie". În plus, F T avea şi un umor coroziv specific, adeseori negru. A devenit rapid o instituţie, o lumină la capătul tunelului (cuvîntul feral înseamnă un fel de felinar), funcţiona ca un ghimpe pentru toate guvernele de după Tudjman, fie că erau naţionaliste sau socialiste.

A fost înfiinţat în 1984, ca un fel de supliment satiric la cotidianul Slobodna Dalmacija şi de pe atunci provoca nemulţumiri şi agitaţie la vîrf. Dar ancien régime era destul de hîrşit ca să nu-i pedepsească sever pe redactori sau să suspende ziarul, ceea ce ar fi fost lesne de făcut. Îi lăsau în pace, ca dovadă a orientării liberale şi democratice a guvernului, un exemplu de "socialism cu faţă umană". Dovedeau astfel că guvernarea socialistă e deasupra criticii şi se simţeau invulnerabili; faptele şi analizele publicate n-au fost niciodată luate în serios şi nu exista o societate civilă gata să se ocupe de aceste probleme şi să creeze presiune.

Societatea civilă a avut şansa ei odată cu căderea comunismului şi proclamarea democraţiei, odată cu independenţa Croaţiei din 1991. Dar primul preşedinte al noului stat independent, Franjo Tudjman, era un autocrat, în nici un caz un democrat şi nici nu era o persoană cu abilităţi tactice. Avea explozii de furie cînd citea F T. Se simţea personal