Dati va copiii la tenis Superba finala de la Wimbledon dintre Rafael Nadal si Roger Federer. Cei care au ratat acest meci care a adunat la un singur loc bucurie si tristete, lacrimi si zambete, dezamagiri si vise implinite, au ce regreta. De mult nu mi-a fost dat sa vad un meci cu o asemenea incrancenare si totodata fair-play, intre doi dintre cei mai mari tenismeni ai lumii. Dincolo insa de lupta dintre cei doi titani, altceva m-a frapat. Dupa aproape sapte ore de disputa, cu tot cu intreruperile din cauza ploii, cei doi sportivi au avut curajul sa se imbratiseze si sa se felicite reciproc.
Acestea sunt momentele cand tenisul si sportul in general este nedrept. "Rafa merita sa castige acest trofeu", a avut puterea sa spuna, in fata a 13 mii de britanici, campionul Roger Federer. Replica nu s-a lasat mult asteptata. "Roger a jucat foarte bine. Si el merita sa castige", a spus Nadal. De fapt, ambii sportivi meritau sa castige si sa piarda, deopotriva. Si pana la urma nu a castigat doar copilul teribil, Rafa Nadal, ci noi, zecile de milioane de telespectatori din intreaga lume, care am urmarit cu sufletul la gura o finala de povestit nepotilor. Acum sa nu credeti ca cei doi sportivi ar fi cumva prieteni, nici pe departe, dar se respecta pentru ca sunt atat de buni, tocmai pentru ca au adversari pe masura. O lectie de viata data de doi campioni, intr-un moment in care parca toata lumea a innebunit, cand banul dicteaza si omoara constiinte. De fapt, acesta este mesajul tenisului si de aceea este atat de iubit in intreaga lume. Dupa ce am vazut finala de la Wimbledon, tarziu in noapte, mi-am amintit de emulatia pe care a creat-o in randul copiilor Nadia Comaneci, campioana olimpica la Olimpiada de la Montreal 1976. Atunci, majoritatea copiilor din Romania si mai ales fetele s-au indreptat spre sport, spre gimnastica, visand sa ajunga ca Nadia. Dupa fin
