Dansul este raspunsul primar la ritm si muzica asa ca terapeutul foloseste tehnicile de dans ca sa îi aduca pe pacienti în legatura cu sinele. Un psihiatru vorbeste cu pacientii despre problemele lor în timp ce un terapeut în dans foloseste limbajul non-verbal, tehnici orientate pe miscare.

În terapia dansului pacientul devine constient de sentimentele lui prin senzatii si miscari. Problemele emotionale si conflictele ies la iveala în acest mod. Prin armonizarea legaturii dintre trup si minte obiectivul terapiei dansului este de a construi stima de sine si indentitatea eului unei persoane cu probleme emotionale. Treptat, au luat fiinta asociatii de terapie prin dans, cu scopul de a stabili criterii pentru educatia si competenta profesionala în aceasta specializare. Rezultatul este ca acum exista proceduri standardizate bazate pe cunostintele recente despre sistemul nervos, psihicul uman si dans.

Se stie ca fiecare din cele cinci simturi ne trimit semnale catre creier prin sistemul nervos. Ne entuziasmam când suntem fericiti, ne "prabusim" într-un fotoliu când suntem suparati. Acesta este limbajul trupului. Când trupul nu reactioneaza la mesajele trimise de creier înseamna ca încercam sa alungam fustrarile emotionale si sa ne retragem. În terapia dansului, pacientii sunt învatati sa scoata la iveala suferintele ascunse. Se crede ca extrovertirea suferintelor trecute si a frustrarilor ajuta la acceptarea si depasirea problemelor emotionale.

O sesiune de terapie consta în formarea de grupuri mici observate de un terapeut. Uneori pacientii stau pe ring si când începe muzica sa cânte încep sa îsi miste picioarele pe ritmurile cântecelor. Asta îi ajuta sa se elibereze de ostilitate. Rutina zilnica se elibereaza prin muzica. Grupurile încep sa se miste, sa alerge, sa topaie, sa sara în sus. Apoi pacientii învata cum sa restabileasca legatura cu propria