Deşi este foarte tînăr (a absolvit UNATC-ul anul trecut), regizorul Paul Negoescu a realizat deja mai multe scurtmetraje bine primite la importante festivaluri din ţară şi din străinătate: Examen, Acasă (inclus recent în grupajul 5 succese mari pentru 5 filme mici, lansat de Metropolis Film în cinematografe şi pe DVD), Tîrziu, Radu+Ana etc. Un regizor cu mare potenţial, care promite să se impună ca un autor de prim-plan al noului cinema românesc.

În condiţiile în care scurtmetrajele au, fatalmente, un circuit limitat, cum apreciezi impactul filmelor tale? Ce opinii contează cel mai mult pentru tine? Scurtmetrajele reprezintă (deşi mi se pare că sînt greşit considerate astfel) o rampă de lansare pentru un tînăr regizor; practic, lumea vede un scurtmetraj şi îşi poate da seama dacă regizorul respectiv poate să facă film sau nu. Mi se pare oarecum greşit să priveşti scurtmetrajul strict ca pe o pregătire pentru lungmetraj, atîta timp cît el este un gen de sine stătător şi există regizori care au făcut scurtmetraje toată viaţa şi chiar se pot numi autori de cinema. Ăsta este şi motivul pentru care voi organiza, începînd de anul viitor, un festival de scurtmetraje la Timişoara, care îşi propune să găsească filme de autor. Filme care, deşi sînt scurte, reprezintă viziunea personală a unui autor şi care, într-adevăr, anunţă că regizorul va face mai departe cinema adevărat. Însă, legat de circuitul scurtmetrajelor, acesta este – în cazurile cele mai obişnuite – limitat la festivalurile de profil, iar eu mă pot considera norocos că filmele mele au participat la destule festivaluri. Şi mai norocos mă pot considera că filmele au putut fi vizionate şi de publicul larg, la televizor (trei scurtmetraje au fost difuzate la televiziuni din ţară şi străinătate), pe Internet sau chiar în circuitul sălilor de cinema. Din păcate, nu prea există public pentru aşa ceva, în afa