Întîmplarea a făcut ca primele zile de iulie să propună concerte sau spectacole susţinute de ansambluri de peste hotare, ceea ce, măcar în principiu, asigură un plus de atractivitate pentru publicul bucureştean. La Ateneu, Jalas Chamber Orchestra din Finlanda, formată din instrumentişti profesionişti, studenţi şi amatori, a oferit un program de secol XX, alcătuit (în afară de prima piesă de Ştefan Neaga) din partituri semnate de compozitori finlandezi, interesant fiind şi faptul că violonistul Ion Bunovschi din Republica Moldova (concertmaistrul ansamblului), violoncelistul estonian Marius Jarvi (şef de partidă) şi flautista Jaana Ranta au evoluat şi în ipostază solistică (la un nivel tehnico-interpretativ… variabil), reluîndu-şi apoi locul în orchestră. Cu Juhani Numminen la pupitru, formaţia care activează de un deceniu, efectuînd turnee în Europa, înregistrînd CD-uri, s-a străduit să redea cu acurateţe piese de Merikanto, Kuula, Katila, Panula şi, firesc, Sibelius, aplaudate de melomani (destul de puţini) bucuroşi oricînd să asculte… muzică. Peste drum, la Sala Auditorium a Muzeului Naţional de Artă, a debutat cea de a II-a ediţie a stagiunii de muzică veche, ce se arată a fi extrem de interesantă, Institutul Cultural Francez anunţînd, pînă în decembrie, un adevărat regal al vocilor, o călătorie prin creaţia preclasică sau clasică, încununată de o premieră în România, prezentată de compania de dans baroc Les Fêtes Galantes. Dar pînă atunci, în deschidere, a evoluat Ansamblul Stradivaria, optînd pentru cantate şi sonate franceze, interpretate pe instrumente de epocă – vioară (de fapt, viola da braccia), clavecin şi viola da gamba –, fiecare devenind solist într-o secvenţă, încercînd, la rîndul lor, să se ridice la nivelul aşteptărilor celor care, anul trecut, au fost într-adevăr răsfăţaţi prin programe selecte. Dacă violonista Anne Chevallerau (înlocuindu-l