- Cultural - nr. 134 / 10 Iulie, 2008 Parcurgand Istoria secreta a literaturii romane de Cornel Ungureanu, cititorul grabit ar putea fi dezamagit. Secretele anuntate in titlu nu sunt chiar atat de spectaculoase si nici din cale afara de multe. Dar despre ce fel de secrete e vorba? Nu latura de senzational pe care o adaposteste faptura scriitorilor e in prim-plan. Meritul cartii lui Cornel Ungureanu e de a schimba unghiul de perceptie a fenomenului literar, de a pune intre paranteze cateva durabile poncife ale receptarii, de a recupera fete inedite ale textelor, de a revela dedesubturi si de a dezamorsa ambiguitati, privind in chip cu totul nou o opera, un scriitor, o epoca literara. Revalorizare, reevaluare, restituire. Acestea sunt mecanismele critice care sustin demersul lui Cornel Ungureanu. Titlurile capitolelor sunt, in sine, revelatorii si incitante, fie ca ne gandim la V. Voiculescu _ viata si supravietuirea, N. Steinhardt, intre ispitele literaturii si cele ale credintei, Jurnale, jurnale, jurnale, Generatia ezoterica, Iesirea din subterana, G. Calinescu in "era noua". Un profesor pentru toate anotimpurile sau la Bacovia: ofertele subteranei si Arta paricidului la romani. Pe de alta parte, in Istoria secreta a literaturii romane Cornel Ungureanu intreprinde si un efort de resituare a valorilor, din perspectiva geopoliticii literare, trasand o harta coerenta a raporturilor dintre Centru si Provincie si, implicit, reevaluand sansele estetice ale "marginalitatii". Din acest unghi, criticul deseneaza, cu adevarat, un contur nou si credibil al geografiei literare romanesti. Cornel Ungureanu ne ofera, in fond, o recitire credibila si incitanta a literaturii romane din perspective unor chei si oferte de lectura critica inedite. Rezultatul unei astfel de relecturi e o carte vie si dinamica, densa si delectabila, in care pasiunea detaliului intens focalizat si vocati