UNICE ● Sînt singurele măicuţe din ţară care fac mobilă
Se sfiesc să vorbească, deşi ştiu că sînt singurele măicuţe din ţară care stăpînesc meşteşugul tîmplă-riei. În spatele bisericii se aude bîrîitul maşinăriilor. Semn că maicile lucrează. Taie lemnul, îl şlefuiesc, îl prind în chingile presei, apoi, după cîteva operaţiuni numai de tîmplari cunoscute, sub puterea mîinilor lor apare mobila. De orice fel: de bucătărie, de dormitor, de sufragerie sau chiar de grădină. Nimic nu li se mai pare greu. Cele 10 măicuţe de la Mănăstirea Samurcăşeşti lucrează lemnul de parcă el, sub atingerea lor, s-ar transforma în lut.
UNICE ● Sînt singurele măicuţe din ţară care fac mobilă
Se sfiesc să vorbească, deşi ştiu că sînt singurele măicuţe din ţară care stăpînesc meşteşugul tîmplă-riei. În spatele bisericii se aude bîrîitul maşinăriilor. Semn că maicile lucrează. Taie lemnul, îl şlefuiesc, îl prind în chingile presei, apoi, după cîteva operaţiuni numai de tîmplari cunoscute, sub puterea mîinilor lor apare mobila. De orice fel: de bucătărie, de dormitor, de sufragerie sau chiar de grădină. Nimic nu li se mai pare greu. Cele 10 măicuţe de la Mănăstirea Samurcăşeşti lucrează lemnul de parcă el, sub atingerea lor, s-ar transforma în lut.
Prin vîlvătaia de foc a amiezii, siluetele lor firave par nişte năluci îndoliate. Se mişcă de colo-colo, prin praful ce tulbură mireasma de tei din aer, de parcă ar fi un stup de albine. Lumina caldă, ce se strecoară printre geamurile mari ale încăperii, lasă să se întrezărească capetele lor, acoperite cu batice albe, asemenea chipurilor din icoane. Sînt maici. Femei care s-au abandonat lui Dumnezeu încă de pe băncile şcolii. Nu decepţiile şi nici dezamăgirile vieţii le-au determinat să-şi pună haină monahală, ci mai cu seamă un dor nebun de Dumnezeu şi credinţa, ca de stîncă, că ăsta este rolul lor pe acest
