Steve Carell, poate cel mai la modă comedian al ultimilor ani, şi Anne Hathaway, la debutul său într-ale comediei, se lasă pe mâna regizorului Peter Segal, a cărui istorie cuprinde numai producţii comice, pentru o parodie a genului întemeiat odată cu James Bond.

„Get Smart“ reia tema unui serial TV - seria cu acelaşi nume de la mijlocul anilor ’65, creată de Mel Brooks şi Buck Henry. Astfel că întreaga întreprindere încearcă să împuşte doi iepuri dintr-un foc, în combinaţia dintre răsuflarea tăiată a stilului „spionaj“ şi hohotele de râs ale parodiei inspirate de geniul comic al lui Brooks. Segal, al cărui actor preferat fusese Adam Sandler („The Longest Yard“, „50 First Dates“, „Anger Management“), îl distribuie pe Carell în rolul lui Maxwell Smart, Agentul 86, care, după corvoada muncii de birou, capătă în sfârşit şansa de a-şi arăta forţele în teren. Şeful său (Alan Arkin) îl trimite într-o misiune importantă împreună cu Agentul 99 (Hathaway, elegantă, hazoasă şi sexy). Intriga include - cum altfel? - o agenţie rusă, KAOS, şi planul ei de a arunca în aer sala de concerte Walt Disney exact în momentul în care s-ar afla acolo preşedintele american (James Caan).

Sunt reluate câteva dintre imaginile iconice ale show-ului TV, cum ar fi telefonul ascuns în pantof, tema muzicală originală e şi ea reciclată, câteva replici, ba şi un personaj fac câteva plecăciuni peste timp către Mel Brooks, dar scenariul reactualizează povestea mutând-o din plin Război Rece în 2008. Şi totuşi, în afara câtorva (nu subtile) ace aruncate spre administraţia Bush, filmul e prea puţin o satiră politică, spre deosebire de serialul TV care l-a inspirat şi care fusese destul de preocupat, în epoca de după uciderea lui Kennedy, să facă haz de neîndemânarea CIA.

Pe de-o parte, explozii, cascadorii, urmăriri cu maşini şi avioane, sărituri cu paraşuta - intelige